Mai țineți minte ce făceați pe 14 noiembrie 2001, seara?
Sunt zile care au puterea să împartă lumea înainte și după. Sunt zile care au puterea apocaliptică simbolică a Hiroshimei sau a Cernobâlului.
Pentru fotbalul românesc, ziua aceea a fost 14 noiembrie 2001. Era noroi pe Ghencea (Ghencea încă exista, iar Steaua chiar era numai una).
Era o toamnă mizerabilă, plouase, nu eram nici în NATO, nici în Uniunea Europeană și am cunoscut sentimentul unui sfârșit.
Pe marginea terenului era Hagi, selecționerul Hagi, aruncând disperat toate vârfurile de atac. Ajunsesem să atacăm și cu Mihalcea în cel mai important meci al României din secolul XXI. Și am pierdut.
Și Contra a rămas prăbușit în iarbă, plângând în hohote, cu fața ascunsă în palme. Și lui i se încheiase copilăria.
I-am iertat lui Contra, în numele acelor lacrimi sincere, tot ce a făcut greșit înainte și după. I l-am iertat pe Davids, i-am iertat-o pe Laura Andreșan, i-am iertat meciurile naționalei cu el selecționer, i-am iertat și jocul mizerabil al lui Dinamo din al doilea mandat. Totul. Lacrimile acelea sincere l-au absolvit.
Atunci s-a încheiat. Pe 14 noiembrie 2001, trecutul ne-a prins din urmă, nu am reușit să învingem Slovenia și să ne calificăm la Campionatul Mondial.
Nu ne-am mai calificat niciodată la un Campionat Mondial. În mileniul al III-lea nu am ajuns până acolo, deși la Mondial ajunge astăzi aproape oricine. A ajuns să ne bată și oricine, cum frumos a profețit Hagi.
Fotbalul românesc a decontat în seara aceea de 14 noiembrie 2001 tot ce făcuse greșit timp de un deceniu. Au mai trecut aproape două și am persistat în greșeli.
14 noiembrie 2001. Ghencea. Barajul România-Slovenia. Hagi antrenor arătând atacul, mereu atacul. Zadarnic. Rudonja, cu golul vieții. Slovenia. Cine era Slovenia în fotbal atunci? Nimeni.
După aproape douăzeci de ani, Slovenia e un nume cunoscut în sport, din ciclism (știți cine mai câștigă prin Turul Franței după Armstrong?) până la Milano (vă place Handanovic?) și Madrid (vă place Oblak?).
Am pierdut acea calificare și am continuat să pierdem calificări.
Pierderea aceea ne-a durut, apoi ne-am obișnuit și a mers și așa.
Aceasta este tragedia.
14 noiembrie 2020
