În marginea cărților Momente și schițe & Teatru, publicate la editura Cartier.

Scumpe domnule Caragiale, Nene Iancule, Nene, vino-ncoace să te pup!

Cum ai văzut dumneata monstruos, cum ai simțit dumneata, bobocule, mai rar, ba chiar deloc, pe parola mea!

Află despre noi că suntem tot cum ne știi. Niciun progres nu s-a înregistrat în fibra morală a iubitului nostru popor.

Suntem tot noi, cu cațavencii, cu trahanache și tipăteștii și coanele joițicile noastre, cu dandanache cu tot. Mofturi!

Ne-am mai des-franțuzit, parol, dar doar pentru că a ne englezi, fiindcă nu rămâne Mitică doar în limba bătrână.

De altfel, Mitică nici nu mai există, acum ni se zice Nicolas sau Edmond sau Aris sau alte comédii din cele noi. V-ați distra pe cinste cu mangafalele proaspete.

Nene, fără dumneata, existența mea de român ar fi insuportabilă. Dar știind tot ce ați scris dumneavoastră, domnule Caragiale, îmi sprijin inima de momente și schițe, o mare carte europeană așa cum bine știați  și dumneavoastră, ca autor al ei.

O mare carte europeană despre care nu s-a rostit un cuvânt în Europa, pentru că nu e nici Europa chiar atât de iluminată.

Scumpe domnule Caragiale, nu e zi să nu mă rog de-o Momuloaie, ce nu mi se va da.

M-aș duce pe jos să mor la Berlin, dar îmi e dat să trăiesc în mahalalele și praful Bucureștilor, a trecut secolul și căldura e și mai mare, Nene, și e plin de  Mițe Baston și de Pamponi și de Crăcănei.

Și eu mai sunt și de la Ploiești, ca și cum nu era de ajuns. Jupân Dumitrache trăiește, toți trăiesc, întocmai așa cum i-ați scris.

Bineînțeles că rrromânii verzi au rămas verzi și n-au înțeles nimic nici din momente, nici din schițe, și nici din teatru.

Nu cunosc pe nimeni în toată istoria literaturii române care să vă poată sta alături în talent și expresie. Ați fost tare, Nene!

Păcat de sărmana noastră țară, care n-a găsit și nici nu va găsi vreodată puterea de a se schimba măcar o dată în bine.

Pe curând, Nene!

Abia aștept să ne vedem la o berărie în lumea din care nimeni nu s-a mai întors de ceva vreme.

Al dumneavoastră, cât se poate de ploieștean,

Andrei Crăciun.