Pe 18 aprilie 1945 s-a întâmplat un lucru minunat pentru fotbalul românesc. Baronul Francisc Neuman a fondat, la Arad, clubul de fotbal UTA. Baronul avea doar treizeci și cinci de ani pe atunci. Încă mai credea în România și în viitorul european al țării. A murit mulți ani mai târziu, în 1996, la optzeci și șase de ani, în Naples, Florida, Statele Unite ale Americii. După ce a fost întemnițat de comuniști și averea i-a fost confiscată.

UTA e una dintre cele mai frumoase, mai iubite și titrate echipe din fotbalul nostru. A câștigat șase titluri, două cupe ale României și, mai important, respectul fotbalului românesc.

Arădenii, precum se știe, poartă alb și roșu. Ce se știe mai puțin este de ce. Are legătură cu un anume club Arsenal, din Londra. Uite cum a fost.

Familia Neuman era evreiască. Trei frați s-au stabilit la Arad pe la jumătatea secolului, venind din Slovacia de astăzi. Și arădenii și slovacii trăiau în Imperiul Habsburgic.

Neumanii au înființat o fabrică de spirt și drojdie, cunoscută simplu ca: Frații Neuman. Afacerile au înflorit. Au avut și o moară care le-a adus o avere.

La a doua generație de Neumani în Arad, Carol, un unchi de-al baronului, a înființat fabrica de textile. Era în 1909.

Un an mai târziu avea să se nască viitorul baron, care a fost trimis de familie să studieze ingineria textilă la Londra.

A studiat baronul, care era poliglot, vorbind cinci limbi, era bogat, era carismatic. A studiat, dar s-a și distrat. Nu era un snob, îi plăceau distracțiile populare.

Inevitabil, a ajuns pe un stadion de fotbal și s-a întâmplat să fie al lui Arsenal. S-a îndrăgostit de echipă, de culori. Iar când a preluat la doar douăzeci și cinci de ani afacerile familiei deja avea visul unui club  arădean pe model londonez.

Familia Neuman era una dintre puținele familii evreiești înnobilate în epoca de final a Imperiului Austro-Ungar. Erau mai puțin de treizeci de astfel de familii. Dar prestigiul și importanța economică a Neumanilor erau incontestabile.

Europa în Interbelic n-a fost un loc prietenos pentru evrei. O parte importantă din familie a emigrat în anii 1930, fie în Statele Unite ale Americii, fie în Cuba. Tânărul baron a rămas.

Francisc Neuman a făcut din fabrica de textile din Arad una modernă, un reper european. A fost totodată, pe model, european un antreprenor generos cu angajații săi și cu comunitatea.

Baronul era neîndoielnic inteligent, elegant, boem și nu în ultimul rând un playboy.

A apucat să fie arestat de comuniști, întemnițat câteva luni, și-a pierdut averea, dar a reușit să fugă în Elveția. La începutul anilor 1950 a ajuns la New York, unde a început o viață nouă.

Dar baronul nu a uitat niciodată marea sa dragoste. Una dintre clipele astrale ale arădenilor, una dintre marile victorii ale fotbalului românesc a fost cea din 1970, cu Feyenoord Rotterdam.

Atunci, pe adresa clubului, de peste ocean a venit o telegramă. Conținea un singur cuvânt: Bravo! Era semnată F.N….

Astăzi, numele baronului stă pe frontispiciul stadionului din Arad, istoria este cea mai respectată în vestul României.

Și mai are baronul și o statuie de bronz în mărime naturală. În tribună, printre spectatori. Fiindcă dincolo de averea sa și de statutul său, baronului i-a plăcut cel mai mult să fie alături de oamenii săi, să se bucure și să sufere pentru o echipă de fotbal.

De unde mai luăm astăzi un om ca baronul Neuman? Nu mai avem de unde. Comunismul a distrus societatea românească pe zeci de ani, iar din post-comunism ne-am ales cu un Securistan în care bogații sunt penali și grobieni, deturnați de la stână, dintre căcăreze de oaie.

Nimic din eleganța de altădată a baronului. Dar UTA încă există, rivalitatea cu Poli Timișoara există și ea, chiar dacă Politehnica însăși abia dacă mai respiră, prin ligile inferioare.

UTA e aici! Nu pe locul pe care ar merita. Dar la cât de multe lucruri importante au dispărut din România și din lume, simplul fapt că acest club există încă și e în prima ligă și împlinește optzeci și unu de ani mi se pare cumva miraculos.

La mulți ani, UTA!

18 aprilie 2026