Unde nu e ploaie, nu sunt flori,

așa că varsă-ți lacrimile pe pieptul meu.

Vom crește acolo câmpul de lavandă,

iar când vei râde sau zâmbi ușor,

voi rupe o floare și ți-o voi pune în păr,

cu cel mai mare drag, de fiecare dată.

Pe pieptul meu te voi simți aproape,

voi sta înecată, simțind parfumul tău,

cu ochii închiși, prin câmpul de lavandă,

visam că-mi ești acasă, visam la florile din părul său.

Cu pleoapele deschise, constat că pieptu-i gol,

miroase doar a frig în dormitor.

Mă întorc pe partea dreaptă, peretele se înclină,

pierdută-n întuneric, nu căutam lumină,

aleg să adorm la loc, chiar dacă ești departe,

găsind în loc de frig, o notă de lavandă.