inventar

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

te uiți la pielea mea fină de bătrână

care se întinde la nesfârșit

eu mă uit la tălpile tale uscate

care au mers lângă ale mele

vară de vară

prin nisipul fierbinte

 

îmi zâmbești cu dinții de pământ uitat în soare

eu te privesc

cu albăstrele pe sub pleoape

ca la nouăsprezece ani

 

unii s-ar uita la noi și ar spune că totul e trecător

dar prin asta aș înțelege că poezia nu există

ar însemna că zâmbetul tău nu e de pământ

ar însemna că pielea mea nu se va întinde

la nesfârșit

ar însemna că ultima ta zvâcnire de inimă va fi mai scurtă

decât a mea

cu câteva secunde

 

ce tristă aș fi atunci

Ariana Zburlea
Am debutat în 2014 cu un poem publicat în revista Vatra Veche, iar de atunci textele mele au apărut în diverse reviste și platforme literare: România literară, Vatra, Timpul (RM), Fábula (Spania), Zugzwang, Bucovina Literară, Meridianul Timișoara, Planeta Babel, Critic Arad, Leviathan, Helis, Literadura, LiterNet, Literomania, Ficțiunea, Noise Poetry, O mie de semne s.a. Poeme si proză în antologii: O tandrețe strict teoretică (2025, editura Cartex), Cele mai bune texte. Anul IV – Andrei Crăciun (2025, editura Zugzwang), Toamna pe acorduri lirice (2024, editura Boem@), Peregrinări (2017, Itaca Publishing, Dublin).

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: