Pământul care ne desparte
Semnele furtunii. Umbrele se leagănă pe asfalt ca niște limbi vii, dar nu se ating. Calc pe câte una și conturul meu se pierde prin ele. E vineri seara și știi că nu ai planuri;… Citește mai mult »Pământul care ne desparte
Prima pagină »
Ariana Zburlea
Zarimski
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva… cât timp se face pâinea prăjită. Norii sunt grei ca niște saci cu nisip, pe care îi și văd, de altfel, cărați de doi muncitori gălăgioși, aproape de… Citește mai mult »Zarimski
inventar
te uiți la pielea mea fină de bătrână care se întinde la nesfârșit eu mă uit la tălpile tale uscate care au mers lângă ale mele vară de vară prin nisipul fierbinte îmi zâmbești… Citește mai mult »inventar
iarnă
viața mea e ca o iarnă comunistă una dintre cele mai grele din anii șaizeci fără brad, fără parfum de damă în viața asta infimă și ticsită de dureri tăcerea e cea mai frumoasă… Citește mai mult »iarnă
e soare
ceva din răsărit cade pe cearșaful șifonat un guguștiuc cântă într-o lacrimă încă nu e război dar e singurătate încă nu e foamete dar aud elicoptere în micul meu oraș de provincie oricum… Citește mai mult »e soare
dacă nu te voi găsi
și dacă nu te voi găsi mâinile mele nu vor mai avea rost am să devin roua de pe morminte cântecul întoarcerii din țările calde strugurele care nu se va lăsa strivit sub talpă… Citește mai mult »dacă nu te voi găsi
se poate liniști dragostea?
se poate dragostea mea e un trup greu abandonat pe plajă uneori mă gândesc dacă cineva se va opri să îl picteze ori să-l întrebe dacă se va lăsa cărat în spate nici lumina… Citește mai mult »se poate liniști dragostea?
între noi nu a fost niciodată loc de frumusețe
tu ești rece ca un ghețar, dragostea mea ca sărutul lui dumnezeu pentru lumea care tocmai a murit aproape îmi amintești de privirea acelor poeți ascunși în coperți gri și nișate care scriu criptic,… Citește mai mult »între noi nu a fost niciodată loc de frumusețe
camera de la Ecuator
de la fereastra camerei mele mereu se vede luna despletită răsfățată nu blocuri, nici felinare bolnave care sufocă intimitatea stelelor. aici am scris, am pictat am suferit doar mama știa că eu coceam pâinea lumii… Citește mai mult »camera de la Ecuator
Mă sărut în oglindă
noaptea e mai lungă aici, în oraș, ca un tren marfar infinit, și din mers coboară strigoi; ochii mi se prind, ca niște molii încăpățânate, de becuri vechi, pâlpâind haotic. e greu, pentru că doar… Citește mai mult »Mă sărut în oglindă