Căsătorită. Casnică. Cinci copii. Curăț chiuveta cu căni crăpate, cești ciobite, cratițe coșcovite, cuțite, cozi cireșe, coji cartofi, ceapă, castraveți cornișon. Cristoase, cât chin. Clătesc. Carne crudă. Carne congelată. Ceaune. Clocote. Căldură. Coșmarul… Citește mai mult »Culinară
E ora 6 într-o dimineață oarecare de la mijlocul lui septembrie, încă n-a răsărit soarele, iar Napoleon Neculai Găina stă solemn în fața geamului împuțit al personalului de Constanța. E ora 6 într-o dimineață oarecare… Citește mai mult »Hohotul de râs
O burtă enormă înaintează cu greu pe coridorul dintre scaune. Șase, șapte…se aude de undeva de deasupra burții. Mai e un pic. Opt… Bă ce coridoare mici au făcut ăștia. Niște nenorociți. O mână păroasă… Citește mai mult »Niște nenorociți
Odată scăpată din strânsoare morsa s-a rostogolit mai multe trepte deodată, a scos un foșnet nemulțumit și și-a înfipt colții în balustrada de lemn. O femeie peste care fusese aruncat un prosop de plajă și-a… Citește mai mult »O zi la plajă cu Mami
Ne-am pierdut tăcerile, futu-i Azi câștigă cel care țipă mai tare Buricul universului Pământului Putregaiului Cel care nu știe cât de puțin știe Ești mare, bre Da, învață-mă din nou cum să trăiesc Învață-mă să… Citește mai mult »Ne-am pierdut tăcerile, futu-i
La nouă ani mă împrietenisem cu o pereche de papuci. Prietenia aceasta a durat, în total, două veri. O veșnicie. Erau niște papuci verzi. Aveau talpă groasă, din burete, iar pe deasupra un arici care… Citește mai mult »Papucii
Am colindat mult, dar nu pe săturate, Câteva imagini mă mișcă, sunt adânci, Altele au fost doar decoruri schimbate, Ca atunci când n-ai gust, dar mănânci. Îmi stăruie-n amintire sanatoriul alpin – Miros de… Citește mai mult »M-aș întoarce
Abia seara și-au dat seama că lipseau. Boloagă Bogdan și Bolovan Alexandru erau cei mai buni prieteni încă de la grădiniță. Acum erau deja în clasa a șasea, mereu stătuseră în aceeași bancă, și la… Citește mai mult »Orașul (1)
Ziua bună! Daʹ pe cine cauți tu, mă, fată? Cum, mamaie? Nu mă mai cunoști? Sunt eu. Andra. Andruța! Tu ești? Bată-te să te bată, daʹ mare te-ai mai făcut de la Crăciun încoace!… Citește mai mult »Despre lucrurile văzute și nevăzute
-Ich sterbe, spuse bărbatul și așa, cu această vorbă, se încheie viața lui Anton Pavlovici Cehov. “Ich sterbe” înseamnă “Mor” și, cu politețea sa dintotdeauna, fiind oaspete, Cehov vorbi ultima oară în germană, nu în… Citește mai mult »Cehov (1)