Mă numesc Andrei Crăciun. Cel puțin o dată inima mea a fost ținută în funcțiune în mod artificial. Sunt ziarist. Ziarist, adică: în fiecare zi din ultimii zece ani am scris un text publicat. Am… Citește mai mult »Jurnalism. Eseu despre deșertăciune
Am auzit când a sunat telefonul. Era trecut de miezul nopții. A murit cineva, m-am gândit. După câteva minute bune a intrat mama în cameră. Avea ochii în lacrimi. Își frământa mâinile. N-am zis nimic.… Citește mai mult »Fricile cu care nu ne naștem
…În seara aceea din mai, Agapia era tristă și plictisită. Atât de plictisită că se uita pe fereastră cum cădeau stropii de ploaie și punea degetul acolo unde lăsau urme și se întreba de ce… Citește mai mult »O iubire imposibilă
unde sunt discurile cu Prince, unde e doamna Tina, unde e calul din Marlboro, unde e Pif și unde e Hercule, lumea s-a prăbușit ca un castel din cărți de joc, nici cărți de joc… Citește mai mult »Poemul fără sfârșit
El e deja în bucătărie, pregătind micul dejun. A pus de cafea, a tăiat pâinea în felii foarte subțiri, aproape transparente – așa cum îi place ei – și le-a pus la prăjit. Scoate untul… Citește mai mult »Parabens