Satele englezești nu aduc nici pe departe cu cele românești. Nici nu au cum. Mă copleșește imensitatea asta de câmp gol, bântuit ici colo de câte o rămășiță de zid sau stâncă. Nu vezi picior de om kilometri întregi, poate câte o mașină rătăcită pe șosea.

Mă aflu pentu prima dată în Regatul Unit și mi se propune vizitarea unui sat istoric: Amberley Village. Nu refuz deloc provocarea ineditului, mai ales dacă vremea e însorită. Amberley se află în districtul West Sussex și e o așezare simbol pentru civilizația britanică. E atât de veche încât au și un castel. Mi se pare firesc să fie un castel în țara în care încă mai dăinuie monarhia. Dar castelul nu mai găzduiește prinți sau prințese, e un așezămând destinat ospitalității, prin urmare dăm peste o nuntă când ajugem acolo. Nici nunțile englezești nu se compară cu ale noastre, sunt prea intime…

Ghidul nostru ne propune să ne întoarcem în sat, și bine face. Amberley Village e un loc de basm. Cu case din piatră acoperite cu stuf, cu ferestrele împodobite de flori și scăldate în razele soarelui tomnatic, Amberley e un loc magic. Timpul s-a oprit în acest loc, nimeni nu aleargă pe străduțele înguste, nimeni n-are nevoie să ajungă undeva de urgență. Oamenii care locuiesc în Amberley își trăiesc propriul lor dolce farniente englezesc cu ceai și brioșe la ora 5 după-amiază. În curtea bisericii miroase a fân proaspăt cosit, iar aleea care duce către capelă e acoperită de iarbă. Intrarea joasă în biserică îndeamnă la pioșenie. Nu am curajul să ridic privirea decât pentru o clipă. E un lăcaș modest, simplu, în care plutește un iz de eternitate. Raze de lumină pătrund prin ferestrele înguste și fac atmosfera feerică.

Nu zăbovim prea mult pentru că nu știm ce să vorbim cu Dumnezeul care sălăsluiește acolo. Ne retragem agale, pe strada pe care am venit și ne îndreptăm spre ceea ce se numește cârciuma satului: O cafenea cu program redus, un spațiu la fel de intim și de liniștit în echilibru perfect cu așezământul care îl găzduiește. Ne luăm ceai de trandafir și brioșe cu unt și gem. O vreme nu ne mai vorbim, cuvintele își pierd căldură în acest peisaj idilic de septembrie în pustiul englezesc.