Iubesc lucrurile vechi, încărcate de poveste. Cui nu-i plac poveştile? Ca şi oamenii care au trăit îndeajuns de mult să-şi umple viaţa de tâlc, în ele palpită discret o viaţă trecută care ţi se arată… Citește mai mult »Cimitirul din sufletul meu
Îți vreau răul în toate formele și stările. Vreau să îl vezi, să îl auzi, să îl miroși și să îl guști. Vreau să te bântuie și să te înnebunească. Vreau să te doară nu… Citește mai mult »Îți vreau răul
E ceva în scările de bloc, mai ales în cele românești, ceva ce spune câte puțin despre fiecare dintre noi. Un iz înăcrit, un ecou sinistru, o fantă de lumină plăpândă, toate acestea ascund adesea… Citește mai mult »Scări de bloc
Deodată se apucă să cotrobăie în gentuța kaki și scoate o nucă de cocos pe care ne-o dăruiește și de care inițial ne-am speriat, efect al imaginației bogate care încă ne stimula chiar și în… Citește mai mult »Fericirea în secvențe multiple
Am cunoscut războiul prin intermediul poveștilor din familie – e drept, nu știu ce a făcut unchiul mamei în război, ci doar după ce a fost luat prizonier: doi ani de Transnistria și șapte de… Citește mai mult »Ce voi face în război
Sentimentul unui sfârșit Mai demult, frumusețea a existat pe pământ. Când? Ultimele decenii ale secolului XX, anii ’50, ’60, ’70, ’80 și ’90 au fost anii cei mai buni ai culturii populare occidentale.… Citește mai mult »Sentimentul unui sfârșit (1)
Când eram mică (nu) voiam să mă fac “nimic” când voi fi mare. Cumva, aveam convingerea că voi deveni ce am nevoie. Acasă, mă jucam de-a profesoara. Mă îmbrăcam frumos și-mi plăcea să le predau… Citește mai mult »Drumuri în tipare
Mă numesc Andrei Crăciun. Cel puțin o dată inima mea a fost ținută în funcțiune în mod artificial. Sunt ziarist. Ziarist, adică: în fiecare zi din ultimii zece ani am scris un text publicat. Am… Citește mai mult »Jurnalism. Eseu despre deșertăciune