Îți vreau răul în toate formele și stările. Vreau să îl vezi, să îl auzi, să îl miroși și să îl guști. Vreau să te bântuie și să te înnebunească.

Vreau să te doară nu doar sufletul, ci întreaga ta ființă, fiecare centimetru pătrat de piele și de carne să-ți fie un câmp de bătălie, dar să nu fii în stare să verși nicio lacrimă. Vreau să te prindă o încordare cruntă, să îți amorțească trupul când alergi, să simți un junghi în piept cu fiecare respirație.

Vreau să te doară mintea cum te dureau măselele. Să te zvârcolești noaptea în pat amorțit și cuprins de cârcei, să tremure carnea pe tine și să te înăduși în transpirații reci cu fiecare oră care trece și te surprinde treaz.

Vreau să simți greață și să nu poți să vomiți. Să simți că puți și să nu poți spăla duhoarea de inutilitate de pe tine. Vreau să fii etichetat ca un paria, să fii evitat, neinvitat, uitat, ignorat, abandonat. Vreau să te aud cum îți strigi disperarea și nu te aude nimeni.

Vreau să îți vezi neputința în oglindă, să fii imobilizat emoțional într-o carceră de frustrări și decepții. Să nu poți să impui limite și să te simți abuzat. Vreau să aștepți la nesfârșit luminița de la capătul tunelului, să speri că într-o zi o să fii bine. Să te hrănești cu speranțele unui viitor incert și totuși să îți fie constant foame.

Vreau să te doară pleoapele când clipești, să nu mai poți suferi muzica, vântul, frunzele care foșnesc, ori ploaia. Să fii captiv în propria temniță cu îndoieli. Vreau să fii un conte trist într-un palat de sticlă, expus privirilor suspicioase care așteaptă mișcarea greșită.

Vreau să îți duci existența pe culmile disperării, dar să fii prea laș să te arunci în gol. Vreau să fii chinuit de amintiri vagi, de speranțe false și de promisiuni nerealiste. Vreau să deschizi ochii dimineața și să te frustrezi că n-ai murit în somn.

Vreau să te simți copleșit, obosit și că aluneci pe o spirală infinită de regrete și neîmpliniri. Vreau să vorbești în gol, la pereți și să nu fii crezut sau ascultat. Vreau să te simți înfrânt și fără șanse de izbăvire.

Iar în final vreau să fii văduvit de vise și de vlagă, iar urma să ți se șteargă de parcă nu ai fi existat niciodată.