când o să moară mama nici n-o să-mi dau seama

ea a început să moară câte puțin în fiecare zi de când aveam vreo 2-3 ani

am crescut cu spaima-n suflet

spaima că o să mă trezească cineva brusc din somn și-o să-mi spună ținându-mă de mâna

gata s-a dus

ca atunci la 2-3 ani când m-au trezit să mergem să dormim la buni că mama gata s-a dus

la spital

oamenii care mor se duc la spital

nu mă atinge

nu mă mai ține de mână

du-te și tu și stai cu ea

și s-a dus

când s-au întors de la spital atunci a început să moară câte puțin

pentru mine

și mult mai accelerat la fiecare internare

la fiecare ședință de dializă îi țin un priveghi

în spitale oamenii mor fără lumânare