ai nopțile bântuite

stihii te mângâie pe barbă

privești în suflet

gooooooooool

Maradona e numai unul

a fost

și eu am fost

oare?

nemuritoare până-n absolut

Zece

anii trec

absurdul ne cuprinde

ți-e dor

de un viitor care n-ar fi putut să fie

niciodată nu e mai târziu ca acum

chiar dacă încă mai cântăm

ode trecutului

care a fost mai puțin

decât ce-ar fi trebuit

să fie

Liniște

și-n toată nebunia mea

mă dor din nou plămânii de-atâta strigat

și tu te tot pierzi în ecoul stins al inimii mele

ți-e dor

ai nopțile bântuite

de atâta umblat prin timpuri inexistente

Zece

atâtea chipuri mi-ai închipuit

cu iscusință

poate te vei apropia de cel adevărat

în sfârșit

Zece

iubirea se găsește și în renunțare

sau poate doar acolo

tăcerea este darul cel mai de preț