Pe pahar coboară picături de whiskey,

mângâind cu tandrețe sticla rece,

îl ții între degete cu grija unui devorator

care privește cu atenție

fiecare mișcare a prăzii

o pradă ce se va abandona

în brațele tale

într-o noapte

care vine încet

și arde.

Stropi din băutura savurată

se preling de pe buze

coborând încet pe pieptul

lăsat la vedere

ca o ispită dezgolită.

Atingerea ta e foc

lăsând urme pe piele,

o atingere care nu grăbește,

ci promite:

un tremur care se consumă

în adâncul celulelor,

o dorință care se zdrobește între dinți,

o foame ce se hrănește cu coapse.

Numește-mă păcat

și fii jarul care pătrunde în sânge,

numește-mă vină

și fii febra care mușcă

din liniștea mea.

Nu te opri

spunând că este prea mult

căci trupul nu minte

când suspinul tău

taie adânc în tăcere.

Închide-mi sărutul

între buzele tale

ca pe-o rugăciune fierbinte,

ca pe un blestem mut.

Și vom arde

fără să ne salvăm.