Raluca Poenaru

Beam și plângeam, lacrimile ni se scurgeau pe sub haine amestecate cu noroi și rugină, ni se prelingeau pe pieile albe, ne alunecau printre fire de păr și visuri nenăscute așa cum alunecam și noi,… Citește mai mult »Semnul

Te tragi cât mai aproape de marginea patului, ești grea, salteaua se face afiș sub kilogramele adăugate pe furiș pe coapsele tale zi după zi, an după an, fără să vezi, dar mai ales fără… Citește mai mult »Ce rămâne după ce n-a mai rămas nimic

Ți-ai dus pantofii la reparat, n-aveau cine știe ce, se rupseseră puțin la călcâi și doar nu era să-i arunci pentru atâta lucru, timpul trece, lumea se schimbă și oamenii au nevoie de lucruri noi,… Citește mai mult »O viață

Fritz era blond și cuminte; nu alerga pe scări, nu trântea ușa și nu fugea ca descreieratul; Fritz era liniștit, nu urla, nu țipa, nu zbiera și, mai ales, nu spunea niciodată „nu”, de fapt… Citește mai mult »Hristos a înviat!

De când se dusese nevastă-sa, rămăsese singur, singur de tot; în sfârșit era liniște în casă, nu mai suna telefonul, nu mai bătea nimeni la ușă nici să le aducă o mână de urzici, nici… Citește mai mult »Strigătul

Erau momente când te săturai de viețile altora, erau momente când opreai filmul, închideai cartea și lăsai jos creionul, mii de nume ți se învârteau prin cap, mii de nume și povești care mai de… Citește mai mult »Foamea

Îmi plăcea să merg la Tia, îmi plăceau peticele de material aruncate aiurea prin cameră, lumina filtrată printre jaluzele și fulgii care pluteau peste tot, îmi plăcea să iau un fulg și să-l conduc suflând… Citește mai mult »Lumina

-E grasă. -E urâtă. -E șleampătă. E… e… ne bâlbâiam și ne sufocam de nervi, ni se încleștaseră gurile și ni se albăstriseră buzele, fluturam din mâini și ne scuturam părul, așa ceva nu era… Citește mai mult »Aia

Venise primăvara, zilele erau mai lungi și nopțile mai scurte, iar lumea, absolut toată lumea ieșise la plimbare; parcurile erau pline, terasele dădeau pe dinafară și pădurea scotea fum de grătar, Anuțo, unde ești Anuțo,… Citește mai mult »Cuiburile

Stătea rezemat de gardul de piatră al poștei și se uita la oameni, își înfigea privirea în ei de parcă ar fi vrut să-i sfâșie, să-i desfacă bucată cu bucată, să-i despartă în piele și… Citește mai mult »Vânzătorul de ghiocei