Te tragi cât mai aproape de marginea patului, ești grea, salteaua se face afiș sub kilogramele adăugate pe furiș pe coapsele tale zi după zi, an după an, fără să vezi, dar mai ales fără să-ți pese, de altfel nici acum nu-ți pasă și dacă nu ți s-ar fi presat șoldul de scândura patului nici măcar nu ți-ai fi dat seama de asta, nici nu mai ții minte când te-ai urcat ultima dată pe cântar sau dacă mai ai vreun cântar prin casă, poate s-o fi stricat și o fi luat de mult drumul gunoiului sau poate o fi zăcând uitat prin cine știe ce fund de dulap, ar trebui să-l cauți, ar trebui să te mobilizezi într-o zi și să răscolești totul, ar trebui să faci curățenie generală, din aia ca pe vremuri, să bați covoarele și să speli pe jos cu cârpa, nu cu prostiile astea de mopuri care nu fac altceva decât să ducă mizeria de colo până colo, ar trebui să umbli în patru labe prin tot apartamentul și să freci colț după colț, să speli și petele alea de ciocolată de pe peretele din hol, le vezi mereu când ieși din casă și de fiecare dată vrei să le ștergi, dar niciodată nu ai timp, lasă că spăl când mă întorc, dar nici când te întorci nu apuci să le ștergi, ești cu Lena de mână și cu sacoșele în brațe sau cu sacoșele în mână și cu Lena în brațe, oricum nu contează, tot ce contează e că atunci când a alunecat cu tortul de ciocolată nu și-a spart nici capul nici dinții, o mână luxată nu e mare lucru și nici n-a fost, te-ai dus imediat cu ea la doctor și în câteva ore a fost ca nouă, în cabinet n-ai stat decât douăzeci de minute, mai mult ai așteptat la coadă, se făcuseră deja cinci ore de când ajunseseși la spital și-ți intrase os prin os, Lena îți adormise în brațe după ce-i cântaseși de exact o sută de ori Happy Birthday, engleza doar pare ușoară, dar nu e, ca să o înveți corect trebuie să repeți, repetition is the mother of learning, așa a zis Miss și nimeni n-a îndrăznit vreodată să-i iasă din cuvânt, plăteați o groază de bani la grădinița în limba engleză, Lena avea trei mese pe zi, program în engleză și un milion de cursuri facultative – ce mult ți-ar fi plăcut și ție să faci un curs, orice fel de curs, nu conta de care, dar de unde bani, banii se duceau pe ratele de la bancă și pe Lena – grădiniță, haine, excursii, petreceri – oricum, asta cu tortul căzut pe jos fusese ultima petrecere făcută acasă, la anul voia tort de la cofetărie și party la Wonderland, tu nu avuseseși asemenea „party” nici la majorat, dar ce importanță are, Lena trebuia să aibă tot ce nu avuseserăți voi, să se bucure de copilărie și să fie sănătoasă, uite că iar a făcut febră, fir-ar să fie, are părul ud și pijamaua leoarcă, te dai jos, ai amorțit, șoldul presat pe marginea patului scoate un pocnet sec și o durere ascuțită te străbate de la călcâie până în vârful capului, asta-ți mai trebuia acum, mergi șchiopătând la bucătărie, iei sticluța de Nurofen și seringa, ce bune sunt seringile astea, maică-ta îți pisa o jumătate de pastilă de aspirină în ceai de tei și ți-o dădea cu lingurița iar tu te răsuceai și o vărsai sau, mai rău – o scuipai că era amară, îți tremură mâinile, noaptea trecută ai dormit doar două ore și uite că s-a făcut miezul nopții și încă n-ai închis ochii, umpli seringa – 5 ml de Nurofen, adică o seringă întreagă – cum să dormi când Lena face febră întruna, când are frisoane și tuse seacă, o trezești ușor, o mângâi pe păr și-i ștergi fruntea, hai, mami să-ți dau siropelul, da, e ăla dulce care-ți place ție, ce copil cuminte, speli seringa, o pui înapoi în sertar și te întorci la ea, îi schimbi pijamaua, Lena are 16 kilograme și e aproape imposibil de manevrat, ce ușor o schimbai când era mică, acum e grea și te doare spatele, oare cât de complicat ar fi să te schimbe pe tine cineva? brrr, speri să nu ți se întâmple niciodată una ca asta, numai la prostii de gândești, e de la oboseală, oricum, nici tu nu ești chiar așa de grasă, mai mult de zece kilograme n-ai pus, vreo cinci au rămas după sarcină și restul s-au tot adăugat, ce să faci – dacă rămâne o jumătate de banană de la Lena, o mănânci, doar n-o s-o arunci? dar ei îi rămân multe, îi rămân biscuiți și cereale, tocăniță și cărniță, lasă că de-acum nu te mai alege nimeni, nici al tău nu mai e la fel de suplu ca la nuntă și-a început să și chelească, aia e, gata, uite că i-a scăzut febra, ce bine, măcar câteva ore să apuci să dormi și tu, aoleu, ce rău stai, te doare iar șoldul și parcă începe să te ia și capul, ce enervant e becul ăla de pe stradă, face lumină ca ziua, ar trebui să te duci să tragi jaluzelele, dar nu te mai țin picioarele, atârnă grele, ca de ciment, apasă pe saltea, salteaua geme, iar tu treci bolovănește prin ea și prin pat, prin covor și podea, prin tavanul lui Carmen de la doi, prin aplicele alea vintage ale ei și prin biroul enorm unde stă tot timpul și lucrează, Carmen face design și desenează non stop, zeci de linii drepte se frâng pe hârtiile ei milimetrice și-o iau la goană aiurea pe străzi, Carmen aleargă înnebunită după ele, le strigă și le amenință, dar ele fug și fug, Carmen nu are copii și nu știe cum trebuie să te porți cu chestiile alea mici care rânjesc la tine și-ți scot limba, Carmen n-are niciun kilogram în plus și nicio pată de ciocolată pe peretele din hol, Carmen n-are cearcăne, dar nici copii, doarme cât vrea și unde vrea, și sigur nu doarme pe marginea paturilor pline de febră, n-o doare nici șoldul și nici capul, cel mai bine e să dormi, să dormi și să nu mai știi de nimic, nici de ratele la bancă și nici de cântecele englezești ale lui Miss, nici de petrecerile la Wonderland și nici de kilogramele de pe șolduri, să nu mai știi de nici unele și în minte să nu-ți mai rămână nimic, dar absolut nimic, să te uiți pe fereastră și să te umpli de lună, să te cuprindă lumina și să începi să strălucești, să te ridici încet de tot și să plutești – ușoară cum n-ai mai fost vreodată, ușoară ca o minte goală, ca liniile drepte de pe o hârtie milimetrică, ca o seringă de Nurofen pe care nimeni n-o s-o mai scoată vreodată din sertar, zâmbești, mintea ți se golește iar grijile dispar una câte una în lumina rece – febra-kilogramele-Miss-mâna luxată-petele de ciocolată – toate sunt fire de praf care sclipesc și se duc departe, tot mai departe, ce bine e așa, n-a mai rămas nimic, nimic, ce liniște e la tine în cap, te cuibărești pe marginea patului iar mâna îți alunecă pe lângă Lena, e bine și cald, cald? parcă un pic prea cald, mâna ți se crispează, iar a făcut febră! șoldul pocnește sec și o durere ascuțită te străbate de la călcâie până în vârful capului.