câinele meu a zbughit-o pe poartă

și s-a pierdut

îl cheamă Amor, îi plac conservele de vită 

și biscuiții în formă de os

latră extrem de rar și în principiu e tandru

mai ales cu puii de mamifere

inima mea s-a speriat și a fugit după tine

când ai plecat și n-ai închis bine ușa

cred că s-a rătăcit pe undeva

îți poartă numele tatuat pe-o alveolă

îi plac vorbele șoptite pe întuneric

și promisiunile fără acoperire

pierd lucruri și ființe de care

mă leg de multe ori sentimental

fără să mă gândesc la consecințe

unele pleacă de bună voie 

altele se simt împinse la marginea atenției și cad

într-o adâncă disperare

pe multe nu le mai pot aduce înapoi

e greu să întorci lumea pe dos doar ca să retrăiești

câteva clipe de fericire

câinele meu nu a fugit de nebun după cum

nici inima mea n-a luat-o razna din întâmplare

îmi spun că e de vină karma

ghinionul sau vreun vecin invidios

mă uit la cutia cu hrană uscată pe jumătate plină

la pledul lila din care nu mai ies

picioarele obișnuite să-și potrivească pasul cu al meu

dacă nu ne-am minți din când în când

am muri de inimă rea, spunea un înțelept

pe înserat, când norii devin vineții, mă-ntind în iarbă

și rostogolesc în gând aceleași povești

despre ce am amânat înainte ca valul de întuneric

să măture totul în cale

.