Răsăritul pe cearșaful de culoarea trestiei sub corpurile noastre greșite asfaltul cremos povestește în nopțile de vară părinții noștri nu dormeau ci se gândeau la cum era înainte de noi iar noi trăiam… Citește mai mult »Romantism și sudoare
Îți amintești uneori, nu-i asa? Când ceva creștea în tine și durea… Până să începem să murim Nu încetăm să ne naștem, Cât timp mai plângem de mirare Mai păstrăm ceva din Țipătul nou-născutului. … Citește mai mult »Viu și frânt
Toate generațiile eșuează toți copiii ratează împreună și fiecare în parte e învins chiar și cei câțiva nobili se naște unul la o sută de milioane și fiecare în parte e ucis și oamenii continuă… Citește mai mult »Poemul despre copii
3. Tatăl lui Tolstoi, contele avea un prieten bogătan rus adevărat, adică habotnic și țicnit într-o zi și-a prins sluga că a mâncat de dulce în postul paștelui și l-a trimis douăzeci și cinci de… Citește mai mult »3.
Ți-aș fi folosit lacrimile, Să mi le picur în răni. Ți-aș fi folosit pielea, Să mă învelesc noaptea. Și gura ți-aș fi folosit-o, Să-mi rostesc adevărul. Ți-aș fi folosit tălpile, Să mă îndrume spre… Citește mai mult »Te-aș fi folosit
2. Și mai trăia la noi în oraș un bătrân cu părul vâlvoi și ochii bulbucați, noi, copiii, credeam că e vrăjitor și la fel credea și el le sărea oamenilor în față pe drumul… Citește mai mult »2.
1. Prima țigară mi-a dat-o un pitic de circ era prin ’93, trecuse sfârșitul lumii circarii se așezau întotdeauna la marginea orașului îmi plăcea să mă strecor lângă taberele lor mă visam indian apaș, cortul… Citește mai mult »1.
Și la urma urmei fata lui Roșu Împărat s-a săturat să-l tot aștepte pe Harap Alb mai ales că a apărut Harap Verde care era un bagabont și a luat-o el de soție și disperată… Citește mai mult »Poemul despre fata lui Roșu Împărat
Iar la sfârșit sângele obosește e cald și sângele obosit clocotește și creierul a obosit și inima a obosit și lumea toată e doar zgomot zgomot și bineînțeles furia care totuși se dizolvă în dezgust… Citește mai mult »Poemul despre ultimul gând
Bordelul tinereții noastre pierdute a fost “La pitica nenorocită” pitica nu mai lucra decât dacă te poftea atunci însă te devora i se dusese faima cale de trei cartiere domnea peste Tei și Obor și… Citește mai mult »La pitica nenorocită