2.
Și mai trăia la noi în oraș
un bătrân cu părul vâlvoi
și ochii bulbucați, noi, copiii,
credeam că e vrăjitor
și la fel credea și el
le sărea oamenilor în față
pe drumul cel mare
drumul care ducea
și aducea de la uzină
îi prindea de mână
și le spunea când vor muri
tu o să mori înaintea nevestei
tu o să mori într-o marți
tu o să mori după Paște
îl chema Petrache

cel mai curajos om din oraș
era tovarășul Alexandrescu
neînfricatul tovarăș Alexandrescu
care nu dădea jos costumul maro
nici iarna, nici vara, nici în restul anotimpurilor
tovarășul Alexandrescu, cu perciunii săi caraghioși
și coafura sa mereu aranjată, cu cărare
pierdut franțuzește, la spate
tovarășul Alexandrescu, care săruta mâna cucoanelor
și domnișoarelor și nu pleca niciodată
înainte să ceară voie să se retragă
dați-mi voie să mă retrag
tovarășul Alexandrescu i-a sărit el în față
l-a prins pe Petrache de încheietură
și i-a vorbit cum nu le vorbea cucoanelor
nici domnișoarelor, ia zi, băi, Petrache tu când o să mori
eu sunt nemuritor, tovarășe inginer a răspuns acela
și tovarășul Alexandrescu i-a dat drumul
și Petrache s-a pierdut pe alei, printre blocuri
înspre pădure și vorba repede a început să circule
ați auzit, ați auzit, Petrache e nemuritor
căci el niciodată nu greșea profețiile sale macabre
fiecare murea după cum îi era scris
după cum îl informa Petrache
înaintea nevestei, marți, după Paște

noi am urcat pe un bloc în construcții
de unde se vedea cel mai bine
pădurea, cerul, fabrica de armament
se lăsase tăcerea și niciunul nu îndrăznea
să o alunge, v-am spus că e vrăjitor
să vedem, poate, poate totuși moare Petrache