Bulgari (10)
Tăcerea a fost întotdeauna importantă. În cele șapte zile în care a făcut lumea, cerul și pământul, și lighioanele și omul și a inventat și odihna, Dumnezeu a tăcut, nu s-a bătut cu pumnii în… Citește mai mult »Bulgari (10)
Prima pagină » Proză »
Proză
Bulgari (9)
Și iar ai evitat conflictul, deși aveai oroare de ideea că ai putea fi văzut ca un moș. Avea doar cincizeci și nouă de ani și ei erau niște idioți și chiar și cu… Citește mai mult »Bulgari (9)
Bulgari (8)
Nicio mașină nu era bună, după moartea Mosvitch-ului tău și poate că nu o mașină bună căutai tu și să mai fii cu fiul tău, chiar dacă nu știați ce să vă spuneți și cum… Citește mai mult »Bulgari (8)
O să facem
Aș fi zis că se cufunda într-un somn de moarte, dar el nu se cufunda decât în mocirla care, mai întâi i-a acoperit vârfurile degetelor, obrazul stâng și nasul până la jumătate, iar apoi încet,… Citește mai mult »O să facem
Bulgari (7)
Vorbeau nimicuri și priveau cum murea fabrica de armament și cu ea orașul întreg și lumea noastră, cum ni se termina epoca de aur și începea necunoscutul care nu avea ce să aducă bun.… Citește mai mult »Bulgari (7)
Bulgari (6)
Când simțea că nu are loc, bunica mea, soția ta, ținea totul pentru ea. Avea nenumărate secrete pe care nici nu le socotea secrete. N-avea loc să povestească, așa că nu mai bine nu mai… Citește mai mult »Bulgari (6)
Nu ea
Dar clopotele pe care le auzise Manole nu erau clopote de oi, așa cum nici fluierul nu era fluier de cioban și nici ochii nu erau omenești, după cum nimic din ce văzuse și auzise… Citește mai mult »Nu ea
Fantomele din bloc
De la o vreme, au început să mă bântuie fantomele din bloc. Sunt un tip gras, cu rinita cronica și apnee. Candidatul perfect pentru moartea în somn, dar fantomele nu mă lasă, mă țin treaz… Citește mai mult »Fantomele din bloc
Sfoara zmeului
Apa țâșnește cu putere, o lasă să curgă mult timp peste capul dat pe spate. Părul i-a ajuns până la umeri, dar nu-i mai crește negru. Și a început să-i cadă. Dacă scoate mâna de… Citește mai mult »Sfoara zmeului
Călătorul cu pantofii verzi (1)
Iar aici îți vor crește aripi mi-a spus Lu îmbrățișându-mă, era toamnă, cum e întotdeauna când se termină o lume și o alta începe, și într-adevăr din umerii mei au izbucnit aripile care m-au purtat… Citește mai mult »Călătorul cu pantofii verzi (1)