Mahalaua Pelinului
O să îți spun acum tot ce știu despre mahalaua Pelinului. Întâmplările care mă leagă de ea îmi sunt înscrise pe piept și s-au petrecut pe când eram foarte tânăr, tânjeam după succes și eram… Citește mai mult »Mahalaua Pelinului
Prima pagină » Proză »
Proză
Lumina
Întâi a ridicat ochii. Apoi fruntea. Umerii. Pieptul. Pe urmă s-a ridicat cu totul. Umbra i s-a întins, lungă, peste pietre, peste oameni, peste copaci. O umbră întunecată care a aruncat pergamentul în noroi și… Citește mai mult »Lumina
Niciuna n-a îndrăznit să spună că a fost vântul
— Acuma degeaba urlă. — Adică fără rost. — Da´ mai înainte urla cu rost? — Cât de cât. — Și care era rostul ăla? — Urla cât urla și poate se liniștea. — Și… Citește mai mult »Niciuna n-a îndrăznit să spună că a fost vântul
Otravă
Deîndată ce primise invitația la cină, doctorul Marcu se și simți cuprins de o presimțire sumbră, cum i se mai întâmplase doar în cele patru ocazii când devenise alt om. Și anume: când murise mama… Citește mai mult »Otravă
Dispariția
Abia seara și-au dat seama că lipseau. Boloagă Bogdan și Bolovan Alexandru erau cei mai buni prieteni încă de la grădiniță. Acum erau deja în clasa a șasea, mereu stătuseră în aceeași bancă, și la… Citește mai mult »Dispariția
Trumpeldor (15)
Dar nu se refugia niciodată în tristețe, nu așa era felul său de a supraviețui și nici între toate amintirile strânse într-o viață lungă nu se refugia, nu era un melancolic. Am trăit ieri, mă,… Citește mai mult »Trumpeldor (15)
Mortar și piatră și cărămidă
Au jurat. Au jurat pentru lumină. Pentru frumusețe. Pentru turlele care aveau să crească și să ajungă până sus, la Dumnezeu și la îngeri. Au jurat pentru credință. Pentru pâinea lor cea de toate zilele.… Citește mai mult »Mortar și piatră și cărămidă
Trumpeldor (16)
Japonezul Alteori, însă, era de părere că a povestit prea mult, iar eu am tăcut prea mult. Atunci punea întrebări, cu sinceritatea și curiozitatea copilului care nu încetase să fie. Mă, băiete, noi suntem prieteni?… Citește mai mult »Trumpeldor (16)
Bulgari (13)
Când te cuprinde foamea, ea te traversează ca o sabie care te despică. Pleacă din creștet și se oprește în călcâi. Cunosc foamea. M-a însoțit în timp ce am traversat, nu o dată, pământul. Ai… Citește mai mult »Bulgari (13)
Bulgari (12)
Am fost opt oameni la înmormântarea ta, și am inclus aici și popa și dascălul. Eu, mama mea, tatăl meu, fiul tău. Și trei nepoți mai îndepărtați, rămași în urma fratelui tău mai mic, Costel.… Citește mai mult »Bulgari (12)