Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:

Vom pierde-aceleaşi trenuri,

Şi, poate, aceleaşi speranţe,

Dar astfel,

Minutarele vor săgeta simultan

Clipa – fecioară a dragostei.

Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:

Să-nşelăm timpul ce ne-ar fi dus

Pe două drumuri,

Lăsând inimile noastre să se caute-n zadar,

Navigând: tu – pe harta cea bună,

Eu – după copia ei fragmentară,

În care, continentele încă, sânt

Fără contur.

Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:

Cu timpul

Şi adolescenţele noastre, azi depărtate,

Vor dobândi aceeaşi fiinţă,

Acelaşi parfum, aceleaşi culori,

Ca două grădini vecine

Ce-şi împletesc în adânc,

Nevăzut, dar firesc

Rădăcinile arborilor mereu

Întineriţi prin anotimp.

Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:

Exact după al meu,

Nu mai înainte, nu mai în urmă,

Să fim mereu noi înşine,

Să nu existe niciodată

Un prea devereme

Sau un prea târziu.