Eu nu m-am născut într-o casă cu cărți
Și nici n-am văzut marea până la optișpe ani
Nu i-am cunoscut pe Nietzsche, Miller și Cioran
Decât după ce-am pierdut pierderile toate
Și visele
Și visurile
Și speranțele
Și poate c-așa a fost să fie
Dac-ar fi să credem în destin și alte nimicuri din astea
Se spune că întâlnirile între suflete nu sunt întâmplătoare
Și că oamenii, fie ei vii sau morți, nu își apar fără motiv unii altora
Se spune…
Diferența dintre noi e tot aceea dintre o vulpe și-un arici
O muză și-un artist
Un clasic și-un avangardist
Și alte antinomii din astea consacrate
Problema e că eu m-am născut după ce am murit
Și am îmbătrânit înainte să copilăresc
Am fost condamnată la nemurire
De propriile-mi cuvinte
Să trăiesc pentru totdeauna în amintiri
Și nici măcar în ale mele
O zi albastră, alta verde
Niciodată albă, transparentă
Poate doar gri, uneori
Aș vrea să fiu invizibilă pentru o zi
Sau poate pentru totdeauna
Să-mi duc eu zilele în delir
Gândindu-mă la ce-aș fi fost
Dacă m-aș fi născut într-o casă cu cărți
Și-aș fi văzut marea înainte de optișpe ani
Și-aș fi lăsat nisipul să mi se scurgă printre degete
Și-aș fi înotat goală cu peștii, nu cu delfinii
Și i-aș fi cunoscut pe Miller, Nietzsche și Cioran
Înainte să-mi pierd pierderile toate
Și visele
Și visurile
Și speranțele.