m-am străduit prea mult să găsesc ceva să-ți spun

am deschis cărțile întâmplător pentru un început de frază

am ascultat vorbele oamenilor într-o după amiază la metrou

am scris pe bucăți de foi cuvinte și le-am amestecat într-un bol de cristal

în care mai demult, dar nu prea demult, locuiau doi pești de mătase

fiecare cu felul lui de-a respira prin apă

cuierele ventuze de pe pereții din baie mi-amintesc de ei

de fiecare dată când nu e suficientă umiditate și-mi cade prosopul

când vreau să mă șterg pe față, mi-amintesc de o după amiază

în care peștii au început să înoate frenetic în dormitor

se auzea ca și când ai scapa lingura într-o oală cu lapte proaspăt fiert

distingeam cuvântul mamă și simțeam miros de ciocolată întărită

în colțul gurii

de nisip ud pe mingea de plajă, de telecomandă nedespachetată și de rucsac murdărit cu cearneală

simțeam că mă trezește mama dimineața să mă duc la școală

îi urmăream mâna cum mă piaptănă, cum unge o felie de mâine cu margarină

butonii de la sacoul ei sclipeau lângă cana de cafea și venea tata și o săruta

după toate acestea am căutat câteva cuvinte ca să închei

dar am rămas cu cartea deschisă la pagina trei.