Despre copiii fericiți nu vorbește nimeni.

Ei sunt o întâmplare fragilă,

apă vie

pentru cei ca mine,

născuți în anul gloanțelor fantomă.

Copiii fericiți stau în brațele timpului

și murmură basme.

Ei cred

în zmei și în prințese,

în povești cu bătrâni înghițiți de balene,

în pepeni,

în Dumnezeu, în oameni,

și în firul ierbii.

Ce păcat –

Copiii fericiți nu scriu

aproape niciodată.