Încă nu înțeleg Bucureștiul
ieri mergeam pe Lipscani
și în fața Băncii Naționale
era un boschetar, barbă neagră
păr negru, jegos
întins pe spate striga
Doamne, Doamne, Doamne!
și încă de trei ori
Doamne, Doamne, Doamne!
și oamenii treceau pe lângă el
și m-am dus să îl întreb
vă pot ajuta cu ceva
și a deschis ochii că îi avea închiși
m-a văzut, superbă cum eram,
și a zis doar atât: Sighetu Marmației!
apoi a închis ochii la loc
și eu am plecat și când am cotit-o spre Academiei
l-am auzit iar: Doamne, Doamne, Doamne!
și încă de trei ori: Doamne, Doamne, Doamne!