Spune-mi ceva ce nu știu, Bob Marley a început să ghicească în palmă la patru ani, tot ce ghicea se adeverea, la șapte ani s-a lăsat de ghicit și s-a apucat de cântat ca să ghicească în suflete, mai lasă-mă să visez, dacă ar veni liniștea și ar cuprinde aeroportul acesta, lasă-mă să deschid ochii, să văd tandrețea dintre oameni și ea să mă emoționeze, lasă-mă să îmi aduc aminte părul tău, buzele tale, paltonul tău, toanele tale, răsăritul de soare, cartierul de la marginea lumii, pisicile tale, parcurile noastre, orgasmele tale, unde ai învățat să îmi faci așa ceva, Iisuse!, ochii tăi de gheață, lumina, învierea Domnului și viața veacului ce va să vie, bolile ușoare, virozele, nasul înfundat, tremurul tău ușor, nu te opri, Iisuse!, lasă-mă să îmi aduc aminte, lalele, discurile tale, Pink Floyd și fluturii și oja ta, concertele de la Ateneu, diminețile albastre, dar viața nu e doar atunci, viața e aici și viața e acum, nu e bine, o văd, o femeie cu capul ca o ridiche, părul jumătate alb, jumătate roșu, nu e din galeria echipei de fotbal Dinamo, e neîndoielnic o badantă, are greutăți, dureri de șale, s-au terminat miracolele, mângâierile și speranțele, trece cu umerii lăsați și se îndepărtează, merge spre moarte, ea e un cartofor și moartea e ultima carte, o așteaptă nemurirea, uitarea, viermii, țărâna, adâncul pământului, întunericul, noaptea cea lungă, iadul, diavolul, îngerii, fericirea, ah, de-ar fi liniște!, dar nu e niciodată liniște, alta, o aud, o aud și o văd la mine în cap, împopoțonată și proastă, cap de găină, botic de rață, da, dragă, trei fetițe am, aia mai mică e cea mai tare, știi ce zicea ieri, mami, eu nu vreau BMW, e mașină de săraci, eu o să conduc doar Lamborghini, Ferrari, vino la mami să te pupe, e așa, știi, specială, nu pot să o alung, unghiile ei lungi, nesfârșite, dai la o parte obiecte și branduri, firme și etalări stupide, selfie-urile, postările de pe insta, only fan-ul, și iată golul absolut, vidul de dinaintea facerii lumii, pleacă, pleacă, lasă-mă să-mi amintesc, grădinile de vară, spectacolele de teatru, pentru tine, iubita mea, fată albastră nemuritoare, pentru tine o să fiu Farfuridi, pentru tine o să fiu navigator, gata, plec, mă duc să urc pe vapoare, pentru tine o să fiu poet, o să scriu poeme pentru învinși, pentru fetele visătoare, simfonii pentru lună și toamnă, pentru tine o să fiu diplomat, pianist, clovnul trist, lasă-mă să-mi amintesc diminețile albastre, domnul Cutare e chemat de urgență la poarta numărul cinci, și dacă m-aș trezi și aș vedea că am devenit un om de culoare, o femeie obeză, un boschetar, un bătrân, un trup fără mâini, fără picioare sau poate un gândac, dacă m-aș trezi și aș constata că mi-am pierdut lumina ochilor, puterea rațiunii, sentimentele, curiozitatea, dacă n-am să mai pot scrie cu inima, cu mintea, cu ce sunt, cu ce eram, în vremea aceea de aur, iar plouă și e frumoasă Veneția, lasă-mă!, îmi plesnește capul, mi-a crescut pulsul, am maxilarele încleștate, da, dragă, cum îți zic fetița cea mică e cea mai tare, e tare, știi ce zic, mă înțelegi tu pe mine, te alung, pleacă, du-te înapoi printre vlahi, locul tău nu e aici, du-te într-un text comic, într-o satiră, lasă-mă, o casă la malul mării, pescărușii, stelele se aprind noapte de noapte, nu te opri, acolo, așa, da, vrei să fii soția mea, poate într-o altă viață, cândva, după sfârșitul lumii, un fir de nisip, zborul păsărilor, valurile și la urmă moartea mea, moartea ta, moartea lumii întregi, tăcerea, dar nici tăcerea eternă nu durează, știi, îmi spui, noi chiar am avut tot, ne-a lipsit doar iubirea și domnul acela chiar e chemat de urgență la poarta numărul cinci.