Frunzărind pastel de toamnă, sunt duală când pășesc. Subțiez până fac lujer caduceul când m-opresc.
Cerul se rotește-albastru. Când e lent, e miezul nopții. Când ia curbe strâns, cad stele, amețind îndrăgostiți.
Peste toate, albul s-a înzăpezit.
Negrul e uni oriunde ar fi.
Hai să ne păstrăm culoarea. Vii?
