Între orele zece și două noaptea

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Nu te îngrijora, o să dispară
puloverul Turtle Neck-șobolan
peste sânul tău ca o pară coaptă
versul “You can buy me with a coffee”
O să intre în reverse în dimineața de ianuarie
într-o cameră neîncălzită din Tudor Vladimirescu
o să fie un student la actorie care s-a ratat
o să-i citești numele pe afișele din tramvai
prin ochii domnișoarei cu bluză roz care ține în brațe un Chihuahua
prin ochii bătrânului cu căciulă de oaie și baston
ai vânzătoarei de la benzinărie
ai fetiței în uniformă cu pătrețele albe și albastre și șorț
ai șoferului care dă o flegmă peste geam când stă la roșu.

În loc de aplauze, o să se retragă la o mănăstire și nici măcar
n-o să vină în haine călugărești să-ntrebe de tine într-un H&M
nu vei fi tu aceea care-și caută un sutien fără să-și știe măsura
sau cea care cară o inimă de pluș în sacoșă pentru Valentine’s
și nici cele două tipe care vorbesc despre filmul “Avatar” la raionul cu pijamale.

Nu vei simți tu mirosul de ulei refolosit de la food-court
o să întrebe de alta, stai liniștită.
Bineînțeles că tu o să-i cauți respingerea
în liniile palmelor tuturor care vor vrea să te ignore
palme de chirurg de organe moi,
palme de profesor de latină care scrie cu stiloul
palme de instalator de aparate de aer condiționat
palme de bas-bariton care n-atinge Fa-ul.
Îl vei căuta între orele zece și două noaptea
când o să dai ocheade rușinoase în ecranele telefoanelor
și Nokia n-o să mai fie un telefon la modă.

Claudia Ciobanu

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: