N-ar fi trebuit să te naști

Limba lumii

Mi se plimbă pe limbă

N-ar fi trebuit să te naști

Îmi e scris în cerul gurii

Și merg mai departe

Un deget înaintea celuilalt

Un călcâi în urma altui călcâi

Inima e un organ

Atât

Mecanic

Pompează durere

În altă viață a fost o pisică de stradă

Care a învățat să toarcă făcând pernuțe

Pe spatele cățelului blocului

Toate șuturile de pe pământ și le lua câinele

În timp ce inima mea

Îi torcea pe blană

Mecanic

Îmi bate în piept

N-ar fi trebuit să te naști

Îmi șoptea mama în depresie postpartum

Iar tata mă ridica în aer și îmi cânta “Prințișorul meu”

Înainte să aleagă sticla

În care mă oglindesc și eu destul de des

Când nu sunt preocupată să-l găsesc în alți bărbați

Inima

Din gât

Cât pumnul de țărână

Aruncat peste sicriul mamei

Cât pumnul mușcat

Când m-a înțărcat

Inima din genunchi

Când s-a dus și tata

Și n-am plâns

Pentru el

Am plâns tăind ceapa pentru salată

Și citind niște știri triste în ziua aia

Lumea toată e o bombă nucleară

Nedetonată

Rozana Mihalache

Rozana este poetă, îi plac vinul, Grecia și jazzul. Uneori, poartă breton.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: