1. Solo

Ai creierul conectat cu al ei, îți cresc banii ca florile lungi și otrăvitoare, care vă împletesc trupul, în simbioză, o privești și construiești cabana de vacanță ascunsă în pădurea plină de lupi ce-s gata să urle, un semn de a obține aplauze din partea rudelor și prietenilor. Ești temerar în a așeza pe capul soției coronița din bani și dinți de iapă, eșuezi în arta potențialului amant, toți trei dansați în mariajul bromo, solo, oare tu nu o iubești pe a doua, faci bani ca și cum f. o Barbie.

2. Cum am ajuns aici?

Alunecă sau e împinsă de la etajul 9, nu se știe cum, e îmbrăcată într-o rochie de seară. Vocea ei catapultează sala sub o minge atmosferică, spectatorii se învârt, se îmbrâncesc, scaunele se strâmbă unele peste altele, prea sus, prea jos, balans, dans, nu contează cine sângerează. Calm mortuar, ea deschide ochii, aproape goală de orice și oricine, sub blană naturală, în patru picioare, pe o stradă necunoscută, îi e frig, dor, foame de adevăr, miaună sub cioburi de zăpadă și vioara lui Paganini.

3. Trăiesc din scris

Locuiesc în stomacul, în rucsacul și în biblioteca prea nouă a cititorilor care urăsc tv și iPhonul, am dreptul la ficțiuni, la povești modificate genetic și stoarse ca limetele tăvălite în miere din ochii și inima celor puțini cu care socializez, nu am timpul de a fi familistul imuabil. Mă legăn cu dramatismul de mamă abandonată de fii, pot fi bunica învelită în parfum din pământ și cocă, sexul și banii îmi prind de gât o cravată din portajartiere, noaptea e ca liniștea unui scenariu horror.

4. Înghețată

S-a redescoperit altfel sub stratul sonor de gol, el indica traseul fluid și solid al vieții. Ani de-a rândul, în această formă, ea a mâncat și a baut metal, a cântat, a dansat și a trăit ultrametalic. Niciunul nu i-a înțeles atitudinea, nu i-a oferit o pătură umană ca mugurii de primăvară, ci sexul dezorientat, pe care ea l-a porționat ca pe niște capete înfipte în țărușii din pădurea smarald, să hrănească animalele înfricoșate de disiparea particulelor electronice sub trompetă și fast monetar

5. Relaxare

Vara asta fierbinte și rece, ca o femeie de 1,80 m sub bisturiul frustrării, prinde liniștea și frumusețea trupului în cultul grandilocvenței, în ziua de azi și nu numai, spune pe un ton indolent Sorin, zâmbește ironic departe, dar se leagănă extrem în hamac. Anca, iubita lui, surescitat de aluzie, după modul cum își așază sutienul mic peste sânii învingători deasupra unei cărți deschise, răspunde: de când m-am operat, ai aptitudini perverse. Hamacul îl înghite ca un stomac de animal pe Sorin.

6. Omul care ne trebuie

Locuiește într-o cutie cu pantofi, care a prins praf în depozitul cu muniție. Piticul iese de acolo când cerul își scutură morții aurii pe pământ, aceștia se strâng în jurul unui foc, fiecare povestește un thriller. Piticul se apropie încet, pe burtă, îi ascultă interesat, cu mâinile ca o mască pe gură, stupoarea lui să nu producă zarvă. Până la răsărit, morților le cresc aripi și se întorc de unde au venit. De-atunci piticul se multiplică și călătorește nocturn în mintea criminalilor faimoși.

7. Steaua fără număr

Faci parte dintr-o familie de albine, care moare otrăvită în lanul de floarea soarelui tridemensională- un astru rubik în mâna unui inginer agronom înțepat de recordul chimical. Pe o scenă tu mimezi fetițe de regine, ucise, ele se scurg ca niște săbii din cer sub pământ. Te antrenezi în echipament sportiv și lovești cheia sol. La, Si, Do. 10 la puterea 10, propriile picioare îți pun piedică în riviera olimpicilor. Isus te aruncă sus, într-un făt de plâns, sugrumat în pântecul de prințesă violată.

8. Cine-a pus cȃrciuma-n pragul ușii

Pe mămica și tăticul îi îmbrac în hainele mele de când am fost adolescenta nimănui. Îi plesnesc peste ochi, cu o bibliotecă de citit, cel puțin 4 ore pe zi, pentru că ei nu au avut timp să facă asta, m-am născut când mămica era minoră, tăticul- un lover boy. Din limba si palmele lor de atunci, îmbibate cu sex, alcool și agresivitate, azi mă concep părinte prins într-un scutec din zâmbete, lacrimi de orfani. Am 30 de ani, sunt educatoare, îi învăț de departe pe ai mei cum să nu abandoneze iar.

9. Descheiat

până la os, mă amestec pur în cultura de ovule și spermatozoizi zdrențuiți, sunt dorit astfel, îmi curge sânge din barba provocată cu bicul, ca o ploaie acidă, de vară. Trimite-mi câteva aprecieri firești, le urăsc pe cele pompoase, ca niște mirese moarte ce defilează în pantofi de cocs, înainte de a se lovi cu piciorul și capul de biserica cu dinții din foc, azi pruncii lor le spală până la os, icoana nu arde, am ambiția de a-mi castra gura, mustru mame din cultură de o/văz pe dos.

10. Școala de magie

Primești în mânuță un ac încă din uterul mamei, ua,ua. Tu crești, ei cresc, înțepi lucruri și fapte ce îți măresc volumul. Gâturile se usucă de ultraj, poc, sângele îți plesnește ca vinul dintr-un butoi împușcat. Te deformează durerea, apatia și impasibilitatea din jur, Dumnezeu scuipă mucegai de zăpadă. Corpul ți-l școlești sub crusta ficțiunii, te coși din nou și din nou, licurici, rămân păpușile aclamate și denigrate de bucățele anatomice ce se întăresc cu acul de magie, înfrumusețare și masaj.

11. Închisoarea datornicilor

Ești una din cei care o să văruiască cu propriul sȃnge ferestrele împotmolite în untură de elefant, mesele cu premii sub care mor căini și pisici abandonați, nu te salvează nici x, nici y, nici morții, nici prezentul, nici o ecuație metaforică. Ai ceva de spus? întrebă judecătorul. Da, răspunse femeia, privește crucea tatuată c-un cuțit pe piciorul meu? Ea simbolizează un viitor sub limbă dureroasă, permanent verde, pedepsită, generația d.v. vă va îngropa ca lași dependenți, egocentrici în lanț.

12. Reconfigurare traseu 3

Când ne strângem în brațe, se vede cum se revarsă dragostea ca un flux de lapte. Plecăm fiecare la job, colegii ne întreabă: dacă pot bea și ei o cană, îi stropim cu ochii, dimineață fără amăreală, fără lentoarea eficienței. În birouri rȃul de lapte trece peste praguri, valuri pe scări, forțează ușile. Lumea e schimbată, zâmbește, merg în ritm alert lucrurile, imponderabil. La întoarcerea spre case, străzile se opresc, mașinile se opresc, Dumnezeu, natura și neiubiții se opresc în ugere de vacă.

13. Marile speranțe 1

Dormi cu ochii deschiși, zâmbești, în noaptea minții întrezărești Cosmosul. Binomi în geometria fiecărui pas, mergeți pe același drum, mai mult în mâini, reptilele apar de peste tot, suferind transformări somatice, genetice și brutale. Iubita ta se așază unde o dorești până la moarte, în patul tare, plantezi peste el petale de hibiscus și banane verzi. O dezbraci încet, te joci cu părul ei, îi săruți buzele, o muști până gustați amândoi colții sângelui cosmic, bananele plesnesc. Vârtej de mireasmă tropicală.

14. Marile speranțe 2

Îți amăgești cu o banană stomacul pe la ora 4, bei o cafea cu lapte fără zahăr, ai nas de copoi, citești tot ce miroase subtil, în proporții diferite, asculți și faci fitness pe muzică- dominanță Maruv, în fața oglinzii, respiri și o iei de la capăt, cuvintele alunecă citologic de pe toboganul minții, prin tubul digestiv și inimă, se lovesc între ele până la iubirea plasmatică, care îți stropește trupul, colectezi totul pe o coală de hârtie, o introduci în etuvă și reglezi regulatorul de temperatură. Rețeta Glory.

15. Marile speranțe 3

Luxoasa iese din baie, simte față de tine ce nu a simțit nici în urmă cu 20 de ani, simte mai mult de-atât.Te împotmolești în trucul oboselii și al interesului de a vedea un film împreună, butonezi telecomanda, butonezi telecomanda. Ea se apropie de pat, își deschide halatul de baie coccolino roșu ca blana jupuită de pe un animal sălbatic sacrificat, își dorește să vitalizeze ce-a mai rămas, goliciunea ei diformă este atât de liliachie încât din agitația ta amestecată cu greața modelezi ușor un munte noroios cald.

16. New folder

Pentru că vocea ta nu zgârâie până la sânge palatul deschis pentru cei aflați spate în spate și față în față, pentru că acest creier e îndopat de culturi de grâu și orzoaică, din care cresc texte, ca aluatul și berea la halbă, pentru că ești revoluționară și vulgară încât să se creadă că sexul nu face parte din viața ta, pentru că, din punct de vedere matematic, tu ești orizontală printre vreji de fasole răsăriți dintr-o scoică, împletești un pulover ca un document nou generației drogate de o societate în staniol.

17. Scriu la

Hanul Dracului. Eu scriu în frustrați și bogați, în narcisiști onaniști plictisiți de ei înșiși, în bărbați care împart iubirea în numere. Las urma unui psiholog, pentru o noapte ce se repetă, o lună, o vară. Ei se întorc, îmi ascult partenerii și fac din nefericirea lor artă sexuală și un cont pe măsura inteligenței mele. Râdeți? Astupați-vă gurile cu dildo, unele cupluri se înmormântează, altele merg cu mine împreună, cumva, invizibilă și legată de piciorul patului. Eu sunt treimea care compensează.

18. România, draga de ea

Acceptă-te cu defectul fidelității, de-a iubi cea mai rămas, în câteva secunde te construiești din nou, le schimbi mentalitatea, cu mâinile bunicilor olimpici în arta rurală și cu libertatea inteligentă și senzuală a revistelor de cultură în cultură. Hai să dai picior cu picior, ai legăna pe picioare toate mămicile adevărate, cu ochii împrejmuiți de nopți, ai legăna pe picioare orfanii, geniile ce-și pierd încet sângele românesc afară, tații mame și puținii români care încă beau vin din picioarele tale.

19. Dragoste de-o seară

S-au cunoscut pe facebook, el se dezbraca în mesaje, din cuțitele înfipte în inimă de către fosta nevastă, picura sânge pe laptop, ea își mototolea batista, ca în fața unui cinematograf unde rula un thriller, se îndrăgostea, cu fiecare episod, cu fiecare lacrimă de sânge prelinsă. Următorul episod a fost întâlnirea lor într-o seară, pulsa un felinar, sub îmbierea teiului de mai. Sex în mașina lui, mașina trăia și ea agresiv și neobișnuit. Din acea seară, lacrimile de sânge compuneau ruta crimelor, în clape de pian.

20. Toamna asta

să comploteze cu iarna, să plouă și să ningă cât mai mult și cât mai bine. De ce oamenii își deschid umbrela la prima picătură banală? Ploaia și zăpada ca lama știu că trupurile noi au nevoie și de hidratarea minții. Ce înseamnă fuga de ele? Ar trebui să fugim de necunoscuții lipiți de noi, ca niște coji sau straturi otrăvitoare, unde sufletul vechi stă ascuns, aproape mort, doar iubirea între ploaia și zăpada ca lama ne-ar tăia până la începutul unei lumi din care să creștem altfel.

21. S.F.

Clapele de pian sapă în patul gravidei care urlă întruna. Fătul întrebă ginecologul dacă este mulțumit de șpagă. Ginecologul își multiplică ochii încât ar intra și ei odată cu mâinile în organul genital. Moașa o roagă pe femeie să respire și să împingă, să respire și să împingă. Bebelușul își acoperă cu pumnii mici ochii în prezența luminii, moașa îl șterge, mama se liniștește prea brusc. Ginecologul vrea să taie cordonul bebelușului, bebelușul îi șerpuiește gâtul și îi spune: te sugrum dacă mama moare.

22. Ți-am dat un inel

E prea adânc, simt un arc în picior, durerea de cap mă învârte. Sunt mică, alunec pe toboganul de forma unui disc, cresc, cresc repede, ca bucata de pământ în olărit. Învârt discul în jurul mâinii, în jurul trupului, în jurul inimii, circ. Dragostea și durerea împart viii în mii de cruci. Mă regăsesc în omuleți de hârtie șifonată. Coș de baschet. Mă trezesc brusc, în fund, transpirată, am respirația unui polipneic. Îmi spun, plătesc 300 de lei pe noapte, ca să ? Să mă facă praf patul astă ca inelele lui Saturn.

23. Zebră

Sub apă e întotdeauna un cuțit, ciob, ciob, ciob, un soare ca și cărbunele, poți fi citit greșit, dar nu te mai interesează, înoți, respiri în tine până în adânc, te vezi fetiță, îți vezi tatăl zâmbind ca un tată de fetiță, curenții îți spală carnea, ca pe un tratament cu seringi, sub apă e întotdeauna cald și ger în același timp, sunt voci care nu te aud, te fumezi încet, fumul devine un pește pescuit de un pescar cu obraz de pește, sub apă ți-ai pierdut ființele dragi, aparent norocoase sub apă.

24. Ora de știri

Noile știri – de o oră simte cum femeia cu pielea de un alb murdar plutește peste tot și în toate, se așază pe marginea patulului vostru, Luxoasa o împinge, coboară cum știe ea cel mai bine, gura ei se coboară, până când sexul tău o străpunge frustrant, grețos, din necesitate. Dacă nu face asta, ar însemna despărțirea pe care nu ar tolera-o, ar însemna înfrângerea ei ca femeie liliachie, mamă și bunică, ar însemna dezgolirea trecutului într-un oraș strâmt, prea puțin iertător, cu mentalitate imuabilo-comunistă.