La tine în celulă e patul făcut în fiecare dimineață,

Plantele sunt îngrijite, se servește unt de arahide

Eu dorm sub pături întoarsă ca să încap mai bine

mi-e atât de frică de tine

s-ar putea să-mi placă prea mult în celula ta

nu știu cum am ajuns aici, dar știu că nu mi s-a luat nimic la schimb

nici măcar libertatea, pot să mă plimb liniștită în jurul tău

nu-mi pui gând rău, nu mă disprețuiești, dar nici nu mi-ai spune vreodată

că mă iubești

vomit într-o găleată în fiecare noapte bucăți de alge

din altă perioadă a vieții mele

le scuip ca pe niște mărgele verzi de la gâtul monstrului mării

le ascund fiindcă nu sunt convinsă că n-ai găsi între ele

un rest de vinovăție

am noroc că mă prind în fiecare zi în hârtie

nu-mi mai ajung cuvintele, nu-mi mai ajunge să scriu, mă înțep cu un bold

în laba piciorului și în gât ca și când aș fi

o specie trandafirie de călugăriță

încă mai ai ferestre în care să mă pot oglindi

încă îmi aduci un pahar cu apă seara în caz că mi se face sete

încă mai arunci o pătură pe mine dacă îți zic că mi-e frig

dar eu, eu nu mă pot mișca în timpul somnului

fiindcă nu-mi dau seama dacă voi deveni

victima

sau agresorul

în timpul ăsta, oamenii fac copii, selectează tipul perfect de biberoane

își programează călătorii în Insulele Canare și se entuziasmează

la costume de baie cu frunzulițe și ananas

merg la piață cu cadru metalic, răsuflă ușurați când ajung acasă

așează corespunzător berea la congelator

se întind după telecomandă, își aleg din dulap o cană preferată

își fac ceaiuri de cireșe, de măceșe, de agrișe, pentru dureri stomacale

am putea să fim și noi așa

dacă n-aș fi eu,

determinată,

să descopăr că viața e altceva

în secret m-aș bucura să mă uit la Acces direct și să-mi pun unghii lungi

celula s-ar preface într-un apartament din Timpuri Noi

de-a dreptul decent și noi doi am putea să ne ronțăim popcornul

am putea să ne întindem spatele, oasele, cuvintele unul pe celălalt

și viața ar trece ca un sitcom mediocru

nici măcar n-am ști dacă am avea ceva de regretat

ne-am întreba care moare primul și-atât,

dar imediat am alunga gândul nepotrivit

cu un frigider nou care răcește apa mai bine

sau cu o mașină de tuns iarba

chiar și o înghețată cu aroma pe care n-am mai gustat-o niciodată

și-ar face treaba

de sub păturile mele, împing găleata cu piciorul sub pat, te strâng de piept

mă rog de tine, mă zbat și plâng până spre dimineață

să-mi arăți o cale prin care

aș putea, măcar din când în când

să mă bucur de viață supraetajat