Ani de-a rândul a stat cu gândul la fetița cu țeasta crăpată, dimineața când se trezea, primul lucru pe care-l făcea era să-și pipăie capul, începea de sus, din creștet, își trecea degetele spre frunte, cobora pe nas, pe buze, pe bărbie și mai jos, până la gât și la piept – fetiței îi crăpase doar capul, dar ea, Ava poate că avea să se rupă în două de sus până jos și să curgă totul din ea, cum curgea din găinile tăiate de bunicu-su și cum nu cursese din fetița aia despre care bunicu-su spunea că nu are cum să existe, că nicăieri pe lume nu există o fetiță așa de mică,

dar cum să nu existe dacă Ava o văzuse? o văzuse cu ochii ei și nimeni nu putea să-i scoată asta din cap, cu atât mai puțin bunicu-su care nu voia de la ea decât să-l lase odată în pace să-și vadă de lacrimile lui de copaci, că pentru el, nu lacrimile oamenilor, ci ale copacilor, erau importante, mai importante decât orice pe lume, cât era ziua de lungă stătea închis în cămăruța lui cu foi groase de socoteli, iar de ieșit nu ieșea decât după ce se lăsa întunericul, oare ce făcea toată ziua acolo în cameră? oare unde se ducea în fiecare seară? Ava să facă bine să-și vadă de treburile ei – îi răspunsese când îl întrebase, dar îi spusese degeaba,

că oricum, Ava își vedea de treburile ei, se ducea la școală, învățase să scrie, să citească și să socotească, după cum învățase și ce era bine și ce era rău, învățase respectul față de părinți și profesori, gospodăria și bucătăria, dar mai ales învățase să coasă și să croiască, iar astea erau cele mai folositoare cunoștințe ale ei, de citit nu citea, dar de cusut – cosea, bunicu-su îi cumpărase stambă de la un negustor și Ava îi făcuse fetiței o rochie nouă în locul celei rupte de grindină, îi făcuse și pălărie și haină de iarnă și fustă lungă până la tălpi, numai că nu știa dacă îi erau bune, poate fetița mai crescuse între timp sau poate, dimpotrivă, murise atunci la furtună, nu oricine poate trăi cu capul crăpat, bunicu-su nu crăpa capul găinilor, ci le sucea gâtul și ele mureau pe loc, așa cum murise probabil și fetița,

Ava nu știa, așa că după ce se termina școala o căuta prin tot târgul, pornea pe ulița fierarului, trecea pe la atelierul de croitorie și cizmărie, pe lângă dogari și olari, o lua pe lângă Biserica Domnească și apoi tot mai departe, în jos spre târg, se plimba printre negustori și căruțe, se uita la sacii cu porumb, la coșurile cu ouă, la putinile cu brânză, la păsări, la vite, la mere și cartofi, trecea la unelte, vase, încălțăminte și postavuri, după care pleca din târg și până seara nu făcea altceva decât să rătăcească pe ulițe, știa fiecare casă, fiecare grădină și fiecare gard, știa unde înfloreau prima dată ghioceii, știa unde se coceau primele cireșe, dar și de unde începea toamna, îi plăceau frunzele colorate care umpleau orașul și grămezile de dovleci risipite prin grădini, îi plăcea soarele adunat în gutui, ploile lungi din octombrie și mai ales lumânările care se aprindeau prin case mult, mult mai devreme ca vara,

că vara, oricât s-ar fi străduit, nu vedea nimic prin ferestre, dar toamna se schimbau lucrurile, în lumina lumânărilor se vedea tot ce avea omul în casă, se vedeau pat, masă, scaune și dulapuri, se vedeau străchinile și ștergarele, se vedeau oamenii și se vedeau și copiii, ba chiar, într-o seară târzie de octombrie, în lumina tremurătoare a unei lumânări, pe o masă, a văzut chiar și o fată mică, mai mică decât orice om pe care-l văzuse vreodată pe lume, fetița, a strigat Ava și a rămas înțepenită lângă fereastra lui Ressu, fetița, a zis și a luat-o la goană spre casă, l-a prins pe bunicu-su chiar înainte să iasă pe ușă și l-a târât la Ressu, uite, uite fetița, i-a zis, iar el a râs și i-a spus că aia nu era o fetiță, ci o păpușă, după care a plecat liniștit să-și vândă lacrimile,

iar ea nu mai știe cât a rămas în fața ferestrei lui Ressu, dar știe că în seara aia fetița nu s-a clintit de pe masă, după cum nu s-a clintit nici a doua și nici a treia zi, stătea acolo nemișcată, cu ochii în tavan și nu făcea nimic, nu clipea, nu respira și nici măcar inima nu părea să-i bată.