Vedeți dumneavoastră, domnule Hrabal, e ora șase seara și soarele începe să apună peste Praga, eu sunt în Tigrul de Aur și tocmai ce am vorbit cu niște cehi de dumneavoastră, praghezilor le crește inima când le spun că sunteți printre preferații mei, e ora șase seara, domnule Hrabal și eu am băut suficientă bere și beherovkă și nu e prima dată când am să ies de aici zburând pe-deasupra Pragăi, pe aici tălpile ți se lipesc de podea de la atâta bere vărsată, i-am trimis și doamnei Poenaru o poză cu cartea dumneaei lângă bustul dumneavoastră, vedeți domnule Hrabal, doamna Poenaru a scris o carte despre dumneavoastră și i-a dat un titlu mai mult decât poetic, doamna Poenaru i-a spus Vino cu mine în noaptea de aur, căci nu-i așa, domnule Hrabal, orice noapte din Praga este o noapte de aur și orice zi la fel, nu-i oraș mai frumos decât Praga, domnule Hrabal, doamna Poenaru a scris o carte despre dumneavoastră, eu am citit-o prin trenuri și prin metrouri și în fața bisericilor, ar trebui să știți, domnule Hrabal că eu și doamna Poenaru știm de dumneavoastră de la Andrei Crăciun și poate ar fi frumos să îl menționăm și pe el în acest poem, căci el ne-a spus pentru prima dată de dumneavoastră, iar noi, când am văzut forța cu care ați învins punctul, domnule Hrabal, precum Iisus a coborât în infern și mai apoi a deschis porțile cerului, așa ați deschis dumneavoastră , domnule Hrabal, porțile către o lume nouă și toate acestea atunci când ați abolit punctul din literatură, în Tigrul de Aur încă se bea, domnule Hrabal, încă se bea și podelele sunt lipicioase, eu trebuie curând să plec de aici și să merg să zbor în continuare pe-deasupra orașului Praga, acum cred că deja s-a lăsat noaptea, noaptea de aur, nu-i asa că v-ar fi placut, domnule Hrabal titlul pe care l-a dat doamna Poenaru, s-a lăsat noaptea iar noaptea totul e mai frumos în Praga, nu e ca și cum oricum Praga nu ar fi frumoasă, dar noaptea devine cu adevărat de aur, sus la castel îndrăgostiții încă își spun jurăminte, am făcut-o și eu cândva, domnule Hrabal, dar asta a fost demult, dar eu am coborât de la castel, am coborât de acolo și am poposit aici la Tigrul de Aur, domnule Hrabal, stau aici și beau căci aici timpul pare să stea în loc chiar și cu toată această hărmalaie, aici am găsit ceva ce acasă nu aș găsi, căci acasă nu mă așteaptă decât un oraș comunist, dar care nu e Praga dumneavoastră, domnule Hrabal, dacă ar fi un oraș în care să poți să zbori, să te înalți spre ceruri, așa cum ați făcut-o dumneavoastră atunci când ați hrănit porumbeii, acela ar fi Praga și niciun alt oraș de pe pământ, acasă mă așteaptă doar un oraș comunist pe care îl traversez noaptea, acasă mă așteaptă autobuzul o suta patruzeci și unu care traversează în noapte acest oraș și care spune multe povești, mult prea multe povești, dar despre acestea voi vorbi altă dată, domnule Hrabal, autobuzul o suta patruzeci și unu traversează orașul și zi și noapte și trece prin fața blocurilor comuniste și a parcurilor și a spitalului de copii și ar trebui să vă spun, domnule Hrabal, că ochii îmi zăbovesc mai mult decât e cazul pe acel spital, dar asta este o altă poveste, domnule Hrabal, acum suntem în Praga și autobuzul o suta patruzeci și unu e departe, acum mă pregătesc să zbor, domnule Hrabal și am și cartea doamnei Poenaru în rucsac, spuneți doamna Poenaru, după ce am băut litri de bere în Tigrul de Aur, având cartea dumneavoastră în spate și scrisoarea aceasta în buzunar, aș putea să mă înalț deasupra orașului, dar e târziu, domnule Hrabal, ar trebui să plec, atât voiam să vă spun, domnule Hrabal, că Praga dumneavoastră e mai frumoasă ca oricând, Praga a fost dintotdeauna frumoasă, chiar și scrisă în samizdat, domnule Hrabal, pe aici podelele sunt lipicioase și îmi e frică ca asta să nu mă țină din zbor.