Poem despre Margareta lui Bulgakov

Ningea așa frumos,

ningea și în Parcul Carol,

ea era toata ninsă,

era toată ninsă în părul ăla creț-creț

și parcă ar fi venit,

parca ar fi venit

nu de la două străzi distantă,

ci din toată literatura rusă.

Săruta stângaci,

săruta stângaci,

dar puteam să o înțeleg,

în fond eu ma căcasem pe mine la prima întâlnire,

și nu,

nu e nicio figură de stil în asta.

Venea,

venea ca Margareta lui Bulgakov,

răsărind cu buchetul de crini din toate durerile unei scrieri,

ca Lara lui Jivago,

venea dintr-o ninsoare mai mare decât noi,

mai mare decât primăvara ce abia începea.

Zăpada se așternea încet în părul ei,

ningea

și eu eram vesel ca un copil.