Fiecare zi în brațele nimănui
este o zi eternă de vară
în care te topești.
Prima dată se scurge-n neant
mintea
și uiți tot
când cum unde de ce
și mai ales pentru cine.
Apoi sufletul
se lichefiază
prin fiecare por.
Rămâne trupul
moale, inconsistent
să se prelingă peste tot
în slow motion
ca într-un preludiu perpetuu.