Ai vrea să spui totul

Și apoi să dormi…

Dar cine-ar înțelege,

Prizonier al oamenilor,

Ce-ai avea tu de spus?

Trăiești în ritmul

Convocărilor brutale,

În bezna sfâșiată

De scrâșnetul scaunelor

Frecate de podele reci;

Întâlniri silnice

Cu oameni care rănesc

Și pe care ai vrea sa-i ierți,

În bezna sfâșiată

De lumina rece,

În ochii cu cearcăn;

Mă gândesc la tine,

Prizonier al oamenilor,

Ca la o pasăre rănită,

Scriind cu tăceri însângerate

Ceva decisiv,

Într-o limbă a păsărilor.