O să te lase, graso, o să vezi, ce să caute unul ca el cu o umflată ca tine? butoiule, obezo, nesătulo, du-te să bagi în tine, să te-ndopi, că nu te mai saturi, iar eu mă duceam, ce să fac? deschideam frigiderul și băgam în mine tot ce găseam și bine-ar fi fost să fie doar frigiderul, dar eu nu mă săturam nici cu frigiderul-dulapul-cămara și nu m-aș fi săturat nici dacă m-aș fi dus la frigiderele-dulapurile-cămărilor vecinilor din etaj în etaj până aș fi ajuns sus pe bloc. Aveau dreptate, eram nesătulă, trăiam pentru dragoste și pentru mâncare, eram în stare să merg în genunchi pentru o privire de-a lui, pentru o mângâiere, pentru un sărut și tot aia eram în stare să fac și pentru dulciuri. Și chiar făceam.

În magazinele mici îmi umpleam geanta cu ciocolate și plecam. În alea mari tot așa făceam, numai că înainte să le îndes în geantă, le rupeam codul de bare de pe ambalaj… Apoi mă duceam în parc și le mâncam pe toate. Băgam în gură o ciocolată întreagă, îmi lăsam capul pe spate, o ciolfăiam, o molfăiam, o sugeam, gemeam de plăcere și pe la colțurile gurii îmi curgeau bale amestecate cu zahăr și cacao. Se uita lumea la mine și se minuna, unii dădeau din cap cu milă, alții comentau. Câțiva m-au înjurat, unul m-a apucat de hanorac și mi-a zis să mă duc să fac sport și să nu mai mănânc ca vaca, vreo doi m-au scuipat și unul, unul singur a trecut pe lângă mine fără să-mi zică nimic.

Era el. Venea dinspre mesteceni și se ducea spre lac. Avea un zâmbet larg și o fată incredibil de frumoasă pe care o ținea de după gât, căreia îi vorbea fără să se oprească și pe care a sărutat-o de câteva ori, o dată chiar în fața mea, la început cu ochii închiși iar apoi uitându-se drept la mine. M-am ridicat fără să vreau, ca-n transă și tot ca-n transă m-am luat după ei. Am dat ocol de trei ori lacului. Am mers pe aleea cu trandafiri. Apoi la sălcii. La mesteceni. Și pe urmă acasă. La el acasă. Înregistram mecanic locurile: banca ruptă, fagul pe care un anume Mihai scrisese cu briceagul că o iubea pe o anume Andreea, nuferii albi, nuferii roz, papura, copacul cu trei trunchiuri despre care nu știam dacă era carpen, frasin, arțar sau orice altceva, groapa de la ieșirea din parc. Îmi număram pașii. Spuneam cu voce tare: doi fluturi albi de varză zboară unul după altul; o cioară croncăne; o femeie cară două sacoșe, un câine latră și altul se scutură de purici; se aude o sirenă de poliție; plânge un copil.

Ajunși la bloc, ei au urcat, eu am rămas jos. M-am așezat pe treptele de la intrare. Am mâncat toată ciocolata. M-am dus la chioșcul din colțul străzii și mi-am umplut din nou geanta. Ca să nu dau de bănuit, am cumpărat un borcan de Nutella și o sticlă de vodcă. M-am întors la scară. Am mâncat toată ciocolata din geantă și toată Nutella din borcan. Am scos-o cu degetele și mi-am îndesat-o pe gât. Borcanul l-am clătit cu vodcă până când n-a mai rămas nici urmă de ciocolată în el și nici picătură de vodcă în sticlă.

Apunea sorele. Lumina trecea portocalie printre plăcile de beton ale blocului care se construia peste drum. Știam lumina aia. Știam cum intra în cameră pe la colțul de sus al ferestrei, cum cobora încet până la pervaz, cum aluneca pe podea până la picioarele șevaletului, până la tuburile cu vopsea și până la pictura care învia în strălucirea aia, ca într-o vrajă. Știam. Ce bine ar fi fost dacă aș fi putut să uit totul și dintr-odată să nu mai știu nimic.

Plin de sânge, apusul se bălăngănea înfipt în cârligul macaralei. Pe trepte nu ajunsese soarele. Poate nu ajungea niciodată, dar asta nu știam. Era primul apus de soare pe care îl vedeam de acolo. M-am lăsat pe-o parte, mi-am strâns genunchii la piept și am pus capul pe ciment ca pe-o pernă. Nu știu cât am dormit. Cineva a trecut pe lângă mine și m-a lovit cu piciorul. Poate fusese ea. Sau poate nu fusese nimeni. Strada era goală. Am vomitat. Pe hanorac, pe blugi, pe trepte. La picioare mi se întindea o băltoacă vâscoasă. M-am ridicat și am plecat clătinându-mă. Voma mi se prelingea pe haine, tâmplele îmi zvâcneau și o durere surdă mă ardea din cap până-n picioare.

Nu m-am întors să mă uit la geamul lui. Se întunecase. Prin apartamente nu se aprinseseră încă luminile și toate ferestrele erau negre.