Înainte. Stângul. Dreptul. Stângul. Dreptul. Simte muzica. Acum vino spre mine. Tot cu stângul. Așa. Dreptul. Stângul. Calcă pe călcâie. Bine. De la capăt. Faci asta până înveți. Ești tânără și o să prinzi repede.

Din boxe țâșniră bandoneonul, contrabasul și tobele. Dar ea urmărea vocea profesorului și își asculta tocurile. Când ajungea cu spatele în dreptul ferestrelor, pe rochie i se vedea o linie roșu închis, de la gât până în talie.

Continuă. E mai bine decât ieri. Înveți să dansezi singură, apoi o să fii pregătită pentru partener. Atunci o să purtați un dialog. Vrei să mergi înspre el patru pași, dar te răzgândești. Te întorci. Hai, încă o dată. Unu-doi-trei-patru. Bravo. Înapoi. De la capăt.

S-a oprit cât să-și strângă mai bine părul și să mai bea o gură de apă. A netezit încet rochia. Îi plăcea cât de bine se simțea la mână mătasea. A luat din nou poziția de început și a ridicat ușor capul. Cerceii s-au mișcat ca două pendule.

Deși e o improvizație, ai nevoie să știi bine bazele. În sens invers acelor de ceas. Ca și cum ai vrea să dai timpul înapoi. Nu tu conduci cuplul. El conduce. El te va purta pe partea exterioară a ringului. Va avea o viteză mai mare decât a ta. Dansezi ca și cum i-ai vorbi, înțelegi? Să știe ce vrei din cum te miști. Să-i spui ceva din cum întinzi gâtul. Stai mereu dreaptă, fermă. Între voi va fi spațiu. Cum îi simți parfumul, te retragi, ai fost suficient de aproape. Acum te concentrezi pe propriul tangou. E înăuntrul tău, muzica doar te duce și mai înăuntru.

În încăpere se întreceau viorile, chitara și clarinetul. Deși geamurile erau deschise, nu se distingea niciun zgomot de afară. Se vedeau picioarele trecătorilor când și când.

Toți vrem să conducem, dar când dansezi, ai nevoie să-l îmbrățișezi pe celălalt. Nici nu trebuie să-l fi cunoscut înainte. Acordă-i încredere. Poate doar vă prezentați scurt după ce ați dansat o dată, apoi reiei dansul în tăcere. Ai să înveți să colaborezi cu el. Să te lași. El are ceva de spus, iar tu îl asculți și îi răspunzi cu prezența ta. Să te simtă acolo. Conexiunea este cea mai importantă. Pașii vor veni natural. Toată atenția ta să fie pe acea clipă.

― De ce ați dat muzica atât de tare?

― Mama dumneavoastră ne-a rugat. Nu aude bine nici așa.

― Nici azi nu a mâncat?

― Nu. Să știți că se odihnește. Nu a mai vorbit de azi dimineață.

Întoarce capul spre dreapta. Hai încă o dată. Rapid. Ferm. Repetă. Ține bărbia sus. Acum fii atentă la postură. Trebuie să simți picioarele în pantofi. Podeaua de sub talpă. Schimbă greutatea de pe o parte pe alta. Încă un pic și ești liberă. Ultimul dans azi. Concentrează-te. Nu mai ești la repetiție. Imaginează-ți că ai ajuns în sala de spectacol. E momentul tău. Unu-doi-trei-patru. Bravo. Mergi în L acum. Curaj. Umple spațiul. Reflectoarele sunt doar pe tine. Fii prezentă. Ține ritmul. Lent, lent, rapid, rapid, lent.

S-a lăsat deodată grea pe pat. El a condus ferm, fără cuvinte. Talpa ei stângă nu mai simțea podeaua. A aplecat-o mult pe spate, dar o ținea. Apoi a ridicat-o. Nu i-a dat drumul din brațe nicio clipă. Ea ar fi vrut să-i spună că recunoaște mișcarea, că a mai dansat așa, că are încredere. Obrazul ei drept s-a întors înspre pernă. Bărbia a alunecat spre piept. Cerceii s-au mișcat încă o dată, imperceptibil.