Nu aveam de unde să știu, la doisprezece ani
că sunt unele clipe nu foarte multe totuși
care nu se termină niciodată
că voi rămâne pentru totdeauna în curtea bisericii
în noaptea de Înviere, unde Popa Danciu
cu glasul său pițigăiat anunță că Hristos a înviat
dar eu nu îl mai aud, fiindcă pentru mine
există cineva mai important decât Popa Danciu
și Hristos însuși
pentru mine există Pantelimon Octavia
chipul ei e ca de statuie, bustul ei deja amețitor
clipa aceea în care i-am prins privirea în a mea
și a rămas pentru totdeauna așa, zdrobită
într-o dulce plăcere, nici măcar n-a clipit
doar și-a mușcat buza, și-a dat o șuviță după ureche
clipa aceea eternă, mulți ani mai târziu
în noaptea de vară când am condus-o pe Corina
spre apartamentul ei închiriat la cealaltă margine
a marelui oraș și n-am ajuns niciodată
am traversat pentru totdeauna orașul, venea mereu vara
clipa aceea care s-a întors pe o stradă cu nume de poet
dintr-o mare capitală europeană unde Bruna
mi-a căzut în genunchi, implorându-mă
căsătorește-te cu mine, te ador, dar eu nu știam
atât de bine limba portugheză, doar ce prinsesem
din Sclava Isaura, clipa aceea în care nu i-am răspuns
nici nu, nici da, clipa aceea minunată în care Sabrina
și-a mișcat mâna ei de medic rezident deasupra
abdomenului meu zicând aici o să îți crească
o tumoră, dacă n-ai grijă de sănătate, dar mai târziu
mai târziu, a zis Sabrina coborând, clipa aceea în care
în mine creștea fericirea, toate eternitățile sunt la fel
clipa aceea din Parcul Izvor în care femeia aceea
parcă pictată de nebunul de Dali mi-a zis că tot acolo
în iarba aceea s-a sărutat o noapte întreagă cu un prost
până și-a pierdut un cercel și în mine durerea crescuse
mai mare, mai mare decât fericirea, înaintam înspre inima ei
chiar și așa, fără să trec pe unde s-ar fi cuvenit în clipa aceea
clipa aceea în care am văzut-o pe minunata actriță
jucând o scenă cumplită, smulgându-și inima
ia-o, e inima mea, ai grijă de ea, și un actor oarecare
patruzeci de ani, chelie, stăpân de pisică
și-a smuls și el inima, ca în melodrame
ia-o și tu pe a mea, să trăim fericiți până la adânci
bătrâneți, au murit pe loc, fără inimi
și din ochii albaștri ai minunatei actrițe
curgeau lacrimile unor amintiri doar ale ei
clipa aceea în care ochii mei s-au umplut
de lacrimile acelor amintiri și abia, abia
atunci am dus mâna la piept, inima