29.

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email
  1. Nimeni la noi pe alee
    nu ținea în casă câini
    sau pisici, să fi fost totuși
    vreo babă nebună
    dar n-am cunoscut-o
    probabil a fost, nu zic nu
    zic doar că nu știu

    oamenii aveau cotețe
    animalele stăteau acolo
    nu apăruse progresul
    nimeni cu excepția
    domnului Gongu
    despre care se spuneau
    câte și mai câte, dar în șoaptă

căci, vedeți dumneavoastră, câinele său
nu era un câine de companie oarecare
era un bichon alb, adorabil, o fetiță
o botezase Nina, Ninocika, era rusofil
domnul Gongu, toți îl știau de securist
și de frică, ziceau că-i normal

și așa plimba el câinele, nonșalant pe alei
și chiar pe marele bulevard, câinele era cățea
se oprea pe la stâlpi, pe la garduri, se pișa
era un animal, ce altceva să facă și ea

Gongu nu schița zâmbet, purta ochelari de soare
două dame se sfâșiaseră pentru dragostea lui
una a băut otravă și s-a ales praful de ea
învingătoarea venea în fiecare dimineață
în fața blocului și striga Gongule, Gongule
de ce nu vrei să te însori cu mine
Gongule, Gongule, răspunde-mi, Gongule
și stăpânul bichonului Nina tăcea

dar nici nu chema poliția s-o alunge
stătea ascuns în casă, după perdea
și așa ieșea Gongu la plimbare
abia după ce femeia pleca
avea un nume frumos
o chema Florența, ca pe oraș
dar Gongu nici vorbă să fie mișcat
de decadența aceasta occidentală din numele ei
el doar plimba cățelușa, nu strângea în urma ei
tot orașul mirosea oricum a căcat
de om, mai conta un căcat mic de câine mic, o mână
neînvățată cu caligrafia a scris pe un zid, chiar acolo, uite
toate în viață-s de căcat, în afară de pișat

câți ani au trecut, patruzeci, n-am ieșit din deșert
au venit toamnele cu ploile reci, au trecut ele
și iernile cu grămezi de zăpezi
au tremurat morții din cimitir
sub pământ, au venit mai apoi
chiar și căldurile infernale
chiar și un ciclon a trecut
prin ce a mai rămas din oraș
și uite că vopseaua nu s-a mai luat

cu puțin noroc o să mai pot umbla aceste străzi încă o lună
ar trebui poate să plâng, dar nici măcar nu sunt trist
toate în viață-s de căcat, în afară de pișat
parcă și văd roboții arheologi cum găsesc
jumătatea asta de zid murdară de timpul trecut

parcă și văd roboții arheologi cum se scarpină
în barba lor de roboți și murmură: iată ceva adevărat
toate în viață, toate în viață-s de căcat în afară de pișat

Andrei Crăciun

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: