L-am visat pe tata, semn că sfârșitul e tot mai aproape
l-am visat pe tata în dimineața aceea în care piticul
care conducea blocul nostru a bătut la ușă
deschideți, domn profesor, necaz mare!

și tata cu ochii ațintiți într-un un carnet în care
își tot scria inegalitățile matematice a înaintat așa nepăsător
prin apele care îi ajunseseră până la gleznă

păi nu vedeți, domn profesor, ce să văd, nea Niculae
aveți inundație în casă, poate v-ați luat cu cartea
și ați lăsat apa deschisă, era dimineață, mama era la școală
și eu desigur dormeam, învățam după-masă

dormeam și visam visul acesta în care l-am visat pe tata
visul acesta neobișnuit de lung în care mă întorceam
acasă să mor de un rezonabil cancer de plămâni
nu înainte să văd totul din nou, așa cum ar fi putut fi

și deodată am deschis ochii și tata era încă în apă
și era tânăr tata, iar apa strălucea ca vitraliile țăndări
ale unei catedrale baroce din Sicilia

ai distrus cinci sute de ani de istorie, nenorocitule
un popă catolic palid și chel strigă ce strigă
și copiii fug fără minge și chiuie
și orașul Noto e cel mai frumos loc din lume
îi lipsește doar Aleea Zorilor

și mai departe piticul nostru se ridica pe vârfuri
să îi strige tatălui meu în față toată ipoteza
domn profesor, domn profesor, v-ați țicnit de tot
ce aveți în caietul ăla, poze cu Sofia Loren în țâțele goale?