În orașul acesta a trăit un singur negru
Matumba era numele său, el visa
că toți oamenii sunt negri și se simțea
mai puțin singur, eu nu îl aveam la suflet
din pricina unui diferend amoros
o altă poveste cu Pantelimon Octavia

în orașul acesta a trăit un singur arab
Mahomed era numele său, umbla cu buzunarele pline
de caramele, le împărțea copiilor, era meșter de cruci
așa arab cum era sau poate tocmai de aceea
la revoluție a murit fiul unui lăcătuș-mecanic
îi trebuie monument, au zis oamenii
n-avem bani de monument, au zis oamenii
hai să îl trecem lângă morții din primul război mondial
singurul monument de la noi din oraș
rămas din alte vremuri, alte întâmplări
Mahomede, poți să îi treci numele pe cruce
eu așa zic, și dacă tot s-a apucat Mahomed s-a trecut
și pe el printre cei morți eroic, în război, în revoluție
în fiecare an își depunea flori la mormânt
și împărțea caramele trecătorilor
să fie de sufletul meu, Mahomed

despre cei mai bogați oameni
în bani și obiecte, familia Biban, se povestea că
au draci în pod, draci care transformă fierul vechi
în aur curat, găleți de aur, erau urâți Bibanii
cum sunt toți oamenii bogați în bani și obiecte
și tocmai din rândul lor s-a ridicat Valentin
care era neobișnuit de frumos, un Adonis
am auzit că și el a plecat în străinătate
unde a ajuns să fută femei urâte
ca gest de caritate, fără să ceară nimic
avea dracii din podul casei, care făceau aur
pentru ce să muncească băiatul
mii de femei urâte, cele mai urâte femei
le făcea el felul și nu le cerea nimic
și nu s-a ales nici măcar cu un mulțumesc
nu toți flăcăii de la noi au murit la revoluție
unul singur a murit, zeci au supraviețuit
unul a povestit cum a pișat un cap de terorist
prin Drumul Taberei, i-au retezat capul
și s-au pișat pe el, nu era terorist, dar detaliile astea
le scapă oamenilor prinși în febra evenimentelor

colegul meu de clasă, Aurelian, a fost la mare
cu mă-sa, cu mă-sa mare și cu o mătușă
de parcă era domnul Goe, iar când
învățătoarea Zelerin i-a cerut să scrie
compunerea cum mi-am petrecut vacanța de vară
a povestit că a stat toată ziua pe plajă
și s-a uitat la țâțele femeilor, fiindcă
apăruse și la noi moda să îți arăți țâțele pe plajă
învățătoarea i-a zis că n-a făcut bine
Aurelian i-a zis că nu știe ce vorbește
țâțele acelea erau minunate

pe la noi pădure abia dacă trecea
Teleajnul, un căcat de apă
dar aveam pescari neîntrecuți
și mai aveam un uriaș pe care veniseră
unii la școală să-l selecționeze
pentru sportul canotaj, să ajungă campion olimpic
să tragă la rame, dar s-a accidentat la umăr Neluțu
și a venit din tabăra de pregătire de lângă capitală
cu un prieten, un băiat mărunt, aproape pitic
cât piticul meu de circ, cică ăsta mic, Călin
ar fi fost cârmaciul, umblau doar împreună
uriașul îl ducea pe umeri și de departe
se vedea cum cel mic se pierde în cer

când plecau în Canada cu gândul
că nu se vor mai întoarce niciodată
oamenii de la noi din oraș își lua cu ei cărțile
fă, Marie, crezi că au ăia cel mai iubit dintre pământeni
au ei așa ceva acolo, la  Montrealul ăla al lor
au un căcat, aia au, și ăla îngheață de frig
plecăm la mai bine, Gelule, zi sărut-mâna
sărut-mâna și futu-le muma-n cur
că ne-au distrus rostul
ce veți spune când vă vor întreba
cum a fost distrusă lumea noastră
ce-ai, mă, Gelule, te-ai tâmpit
că nu întreabă nimeni nimic
de lumea noastră le arde canadienilor
n-au și ei lumea lor acolo?

port mereu cu mine o sticluță
de ulei extravirgin de măsline
adus tocmai din Sicilia
îl pun pe toate mâncărurile
o picătură face minuni
nu mai am cancer de plămâni
nu o să mor azi, dar nici
viitor nu mai am, cine are?

aparatul meu uman trăiește
doar din nostalgie, nostalgia e totul
trecutul nu trece niciodată
și după o vreme asta
asta chiar e tot ce rămâne.