Otravă
De când încercai otrava de poet, Ca unui pigmeu și ager semizeu, Îmi apărură-n priviri, discret, Un fel de sclipiri ce le simt numai eu… Căci nu doar văd oceane în roua de pe frunze,… Citește mai mult »Otravă
Prima pagină »
News
Sus, pe acoperiș
Mai era doar un an până la sfârșitul lumii sau poate nici atât, oamenii se pregăteau pentru viața de apoi, unii pentru cea din ceruri, alții pentru cea de pe pământ, la cei din urmă… Citește mai mult »Sus, pe acoperiș
Salvarea
Până la urmă, cam toți de aici știu că mai devreme sau mai târziu vor auzi din nou acel sunet strident care le sparge tăcerile și le strică jocurile. E un zgomot repetitiv, care nu… Citește mai mult »Salvarea
Poemul despre noapte, început de decembrie
cândva oamenii semănau cu ei măcar în fotografii acum e iar târziu și e noapte început de decembrie merg pe străzi din New York străzi care nu știu unde duc nici dacă duc undeva unde… Citește mai mult »Poemul despre noapte, început de decembrie
gen/studiu
suntem cu toții bine niciunul nu se plânge prea mult de altceva decât de buzele care pupă alt orificiu decât al lui/ei însuși/însăși dar ce contează genul când studiile se petrec pe alte suprafețe nu… Citește mai mult »gen/studiu
o altă viață
Credeai că lucrurile astea nu se înregistrează nicăieri că nu rămân Dar ce poate fi mai durabil decât o cicatrice a despărțirii de o altă viață țin minte că mă grăbeam foarte… Citește mai mult »o altă viață
Certificate
Tot am sperat la acte împreună și uite că le-avem. Cardiografia mea e însemnată cu scrisul tău de mână. Cum să ne despărțim? Vrei să plătesc cu viața un partaj? Tot ai vrea să-mi mai ceri ceva,… Citește mai mult »Certificate
Regele Nucă și Regina Lămâiță
A fost odată ca niciodată un rege; fără coroană şi fără regină. De fapt, n-avea nici regat, dar el era rege în sufletul lui şi asta era tot ce conta. Lumea din jur şi-o împărţea… Citește mai mult »Regele Nucă și Regina Lămâiță
O carte cu coperți prăfoase
Ningea ca într-o poză alb-negru găsită printre scrisorile bunică-mii, lumina înghețase și cerul se îndoise pe la colțuri, iar tu vorbeai, vorbeai continuu, fără să respiri, fără să clipești și mai ales, fără să-ți pese… Citește mai mult »O carte cu coperți prăfoase
Scrumiera
Mai ai, Ana, scrumiera aia de cristal sau măcar bucățile de-au mai rămas din ea? E tot ce-aș vrea să mai știu de la tine. Dacă ai păstrat cioburile alea nenorocite care s-au împrăștiat pe… Citește mai mult »Scrumiera