Ce joc ciudat am jucat

Din prea multă dragoste!

Ca-n miturile străvechi am hotărât

Să ne unim ființele:

,,Mâinile tale vor fi mâinile mele”, am spus.

,,Mâinile mele vor fi mâinile tale”, ai spus,

Pentru ca forma lumii dinafară

Să fie una singură în ființa noastră unică.

,,Picioarele tale vor fi picioarele mele”, am spus.

,,Picioarele mele vor fi picioarele tale”, ai spus,

Pentru ca toate cărările lumii – și vai, câte sunt,

Îngemănați să le străbatem împreună.

,, Ochii tăi  vor fi ochii mei”, am spus.

,,Ochii mei  vor fi ochii tăi”, ai spus,

Pentru ca tot ce vedem

Să fie același trup de lumină.

,, Inima ta va fi inima mea”, am spus.

,,Inima mea va fi inima ta”, ai spus,

Dar de-atunci, fiecare iubim pe altul.

Ce joc ciudat am jucat din prea multă dragoste!