Astăzi, într-un azil de bătrâni
bunica mea Maria împlinește optzeci și șapte de ani
ea e ultima, ultima mea legătură cu singurul lucru
care contează în viața unui om, trecutul, copilăria

uneori mai încurcă oameni și ani
dar în general știe cine suntem
cine e ea, cine sunt eu
și ce am trăit noi împreună

bunica mea a jucat într-un film cu Anda Călugăreanu
vindea la piață și au selectat-o să bată un hoț
cu o nuia și să-l întrebe de ce furi, mă, de ce?

în film, hoțul fura un măr, în realitate ea vindea morcovi
dar întrebarea aceasta nu putea să o spună nimeni
mai bine decât ea, căci a trăit toată viața
încredințată că cineva o fură și ea nu poate
să afle de ce și de ce e viața asta așa

e bulgăroaică bunica mea, Maria
și toți îi spun Manda, am vândut și eu la Obor
morcovi cu ea, am dus-o la piață înaintea zorilor
păzindu-ne de primii maidanezi ai zilei

a înnoptat la mine, pe Moșilor
banii câștigați la piață îi schimba pe napolitane
și cornulețe cu ciocolată, mi le dădea mie
am avut zece saci și o sacoșică de napolitane
în vara în care i-a mers bine vânzarea

astăzi împlinește optzeci și șapte de ani
dar pentru mine va fi mereu dimineața aceea
cu mult înaintea zorilor, când o duceam de mână
la piață, era iarnă, zăpadă până la brâu

și maidanezi cu colții ascuțiți așteptau să ne sfâșie
dar nu au reușit și ea mergea prin zăpada aceea
știind că și în noua zi cineva o să încerce să îi fure din marfă
și ea o să întrebe în zadar de ce, mă, de ce?

chiar sunt pe lume unele întrebări
care n-au răspuns și ea tot o să întrebe de ce