Nu pedalam către sfârșit,
în labirintul proaspăt ud de ploaia de cuvinte,
ce vrea a scrie un început
cu doi purtați în reverie.
O vorbă caldă îmi topea
un dulce-n colțurile amare,
în labirintul nost’ ploua,
iubeam c-aveam un loc sub soare.
O rază îți lumina privirea,
o rază încălzea pământul,
creșteau copaci ce vor dicta,
prin noi, tot frunze, începutul.
De ne vom pierde în labirint,
noi nu vom căuta scăpare,
pierduți de ochii lumii azi,
găsiți prin simpla îmbrățișare.
Mă numesc Bălăceanu Andreea, am 20 de ani și sunt studentă în anul al treilea la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara.
Pe lângă rigoarea studiilor medicale, scriu poezie de ani buni, explorând în versurile mele introspecția, stările viscerale și imagistica suprarealistă. Printre abilitățile și
direcțiile mele de interes se numără scrierea creativă, transpunerea trăirilor interioare în metafore, dar și cercetarea academică și studiul limbilor străine.
Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):
Puteți da o cafea și pe Paypal: