Ți-a fost teamă de la început să nu te dau afară

unde te-ai fi întors?

se făcuse deja seară

și trenurile plecau, unul câte unul, la oră fixă

dar nu acolo unde

ai fi putut spune că mergi înainte și

condiționat,

ai avut timp de stat în fața unei uși și de imaginat

fiecare pătrat încrustrat ți l-ai transformat în contururi rotunde

& multe, întregi, întrerupte, de sâni sau de coapse

fiecare menit să te rupă din ce erai până atunci

să te facă să curgi, să fii tu cel care a pus întrebarea și i-a pierit

& urma & umbra & toate au fost acceptate acolo, în tărâmul dupăușesc

aveai să cunoști ceva nepământesc, ochi cum n-au mai clipit în proximitatea ta

cuvinte alese în mod special, cât mai departe de rudimentar

te-ai întrebat de ce arunc în tine cu gânduri de lut

așa se apără Evele de necunoscut

dar nu era destul de interesant

să mă întrebi doar asta

așa că ai mai așteptat

să-ți dai seama la ce mă aștept

până la urmă

ți-a trecut prin cap că aș putea să fiu în fond o nebună

dar, din nou, ce e nebunia dacă e s-o luăm așa

și s-o desenăm pe peretele de lângă ușa mea?

ți-ar plăcea să ies eu la auzul frământărilor tale, și da, s-o scrijelim amândoi

să ai timp să te prinzi care-i treaba cu noi, de ce ești tu în afară și eu înăuntru

și cum se presupune că reiese din asta cuvântul

Ești sigur că-ți dorești să fii aici?

nu știi de unde s-a auzit întrebarea asta

te-ai și apucat să răspunzi, te-ai așezat confortabil, ai rămas desculț

te-ai gândit la pământ și la apă, din ce e făcut lutul, cum se sapă

cum ai putea

să lași ușa închisă și să intri așa

să sapi cu unghiile în zid

nu e bine

o să dureze mult, o să fie frig și foame, iar foamea nu-i ceva de râvnit

ai fi putut s-o faci cu mâna altcuiva, dar nu cu a ta

ai avea unghiile mult prea tocite

mai bine să bați

dacă nu se deschide?

îți dai cămașa jos, ai observat că uneori când te gândești prea mult, ți se face cald?

ca și când ai făcut ceva fizic, când doar ai stat și ți s-a înroșit pieptul și acum nu mă pot concentra

că ai spatele mare și mie mi-au plăcut întotdeauna bărbații așa

ei bine, asta nu trebuia să apară aici unde eu sunt mintea ta

A fost o eroare

Revenind la întrebare

ce să spui să cuprinzi cât mai mult? sau dimpotrivă, să fie ceva mărunt?

care să-ți arate exact cine sunt și în același timp să-mi arate și mie

cât să te las să-mi intri pestre prag și să fie exact

cum ți-ai imaginat

cât o fi trecând de când stai pe același gând?

Gata! știi, te dezbraci complet, poate nu e vorba de intelect

poate că prefer chiar un suflet absent, important poate fi ce se poate vedea

ce se poate simți și mai ales dacă e … Suficient

să-ți transmit telepatic cumva

că asta e cheia? (mmm)

nu ești doar tu pe demo mood de la început

toată faza cu șarpele e un construct

mărul mușcat bla-bla-bla a fost doar ca să fim împreună așa

tu – în fața ușii dezbracat, fără să știi ce mimez și ce e adevărat

eu – în spatele ușii, temându-mă constant că nu sunt nici eu destulă

Păcat

am deschis, dar nu mai știu dacă tu erai în fața ușii sau eram eu

cine la cine a bătut, de cine-a fost zidul făcut, de unde ușa a apărut

Oricum

n-a fost o întrebare, a fost ca un oftat, venit din fiecare

N-ar fi păcat?