Cică n-am respectat nu știu ce regulă. Aiurea. Ce fel de reguli sunt astea? N-am făcut nimic. Dar toți au sărit cu gura. C-o fi, c-o păți. Că n-au mai pomenit așa ceva. Ei, na!

Ce n-ați mai pomenit, fraților? N-ați mai pomenit părinți care să-și iubească copiii? Asta, da, aici vă cred. Că la ce părinți am văzut eu în ultima vreme… Păi ăia nici nu sunt părinți. Dar, ce, vorbesc prostii… Nu că nu sunt părinți. Nu sunt nici prieteni, nici vecini, nici măcar rude îndepărtate nu sunt pentru copiii lor. Sunt niște străini.

S-au înrăit oamenii. Că ei nu fac bine, am priceput. Dar că nu vor să te lase nici pe tine să faci bine, asta nu mai pot pricepe. Cică de ce să le dai bani la cerșetori? Că-și iau de ei țigări. Și băutură. Și droguri. Și ce și-or mai lua. Cică să se ducă la muncă, auzi tu, să se ducă la muncă. Să se ducă la muncă la cinci ani, să se ducă la muncă ciungi și ologi, cu capul rupt în două și cu mințile împrăștiate. Că de-aia e bine în țările civilizate, că lumea muncește.

Păi unde să se ducă la muncă? Cine-i primește? Nu-i primesc ei nici pe ăia mai răsăriți. Nici pe ăia cu două mâini, două picioare și cu capul zdravăn nu-i primesc. Și credeți-mă, știu ce vorbesc. Uite, fie-mea a trebuit să plece în Anglia să-și găsească de muncă. La noi nu era nimic pentru ea. Nici la fabrica de confecții, nici la mobilă… Nici la covrigărie n-au luat-o! Veneau cu fel de fel de motive. Ba că n-au comenzi, ba că să vină la vară, ba că n-are specializare, ba că aia, ba că ailaltă. Că o trec pe o listă și o sună ei. Că așa e regula. Regulă de-a noastră… Ce credeți, au sunat-o? Din părți! Pentru Dana din A2 au avut comenzi. Pe-a lui Ilie au luat-o direct, n-au chemat-o la vară. Popeasca a avut specializare. Ce specializare a avut? Că doar a făcut aceeași școală ca a mea… Minciuni. Pile. Aranjamente.

Până la urmă și-a făcut săraca fie-mea bagajul și-a plecat în Anglia. Și-acolo au vrut-o din prima. Acolo n-a mai fost nevoie nici de specializare, nici de nimic. Au întrebat-o direct ce știe și ce vrea. Și gata. A doua zi era angajată. Oameni puși pe treabă, nu târâie-brâu ca la noi.

Și se vede. Se vede de cum intri în țară. Nu tu plastice pe marginea drumului, nu tu gropi pe stradă… Oameni serioși, muncitori. Care nu fură. Care respectă legile. Ce zice la lege, aia se face. Ai voie să arunci pe geam? Nu. Atunci nu arunci. Și uite-i că nu aruncă. Măcar de frică, dacă nu de altceva. Când o fi și la noi așa? Nu mai apuc eu vremurile alea…

Că uite, aici nu merge cu aranjamente. Uite-l pe ăsta de-a intrat cu mașina lui de lux în autobuzul nostru. Ce credeți, s-a uitat careva la el ce mașină are? Ce ceas are? Ce costum? Ce pantofi? Nu. Ai făcut accident, plătești. A venit poliția, a înconjurat totul cu bandă de-aia ca-n filme, a măsurat, a calculat… Gata. Milionarul a dat cu mașina în groapă și a pierdut direcția, milionarul plătește. Aici legea e lege. De asta merg lucrurile bine. Ehe, când o fi și la noi așa? Fără șpagă, fără relații, fără „hai, frate că ne-nțelegem”.

• A greșit, să plătească.
• Legea e lege. Și pentru bogați și pentru săraci.
• Să plătească amenda!

Și plătește omul, plătește. Nu explică. Nu comentează. Nu sună vreun șmecher să sune alt șmecher. Oameni civilizați. De-aia sunt unde sunt.

Of, mi-a trecut os prin os. De șapte ore stăm aici. Cu milionarul au rezolvat-o între timp. Dar a apărut altă problemă. O mâță sclifosită și-a găsit bagajul plin de sânge. Au venit ăia de la criminalistică. Să nu fie crimă, să nu fie nu știu ce. Au venit și ăia de la laborator, să facă analize la sânge. Ce analize, domʹle, ce analize? I s-a dezghețat vreunuia carnea în bagaje. Cum? Nu e voie cu carne nedeclarată în bagaje? Cum adică nedeclarată? Ce mai e și asta? Pretexte. Legi ca să ia pielea de pe amărâți. Pe milionar nu l-a controlat nimeni să vadă dacă are carne.

Dar pe noi ne controlează. Autobuzul e plin de carne nedeclarată. Și de oameni care-și iubesc copiii. Păi cum să ne ducem noi de Crăciun în Anglia la copiii noștri fără o sărmăluță, fără o bucată de șorici, fără o pulpă de porc? Atunci de ce ne mai ducem? Cum? Legea e lege  – 1000 de lire amendă?

S-a întunecat. Plouă. Din când în când trece câte o mașină care încetinește în dreptul autobuzului oprit. În lumina farurilor se vede groapa în care a intrat milionarul cu mașina. Un pic mai departe, în șanț se zărește gâtul lucios al unei sticle de plastic. Deci au și ei gunoaie. Fie-mea nu poate să vină la autogară să mă ia. Nu i-a dat liber nenorocitul de patron. Cică regula e să ceri liberele cu o săptămână înainte. Ce fel de regulă mai e și asta? Din bagajele noastre curge sânge negru de porc. Nu se mai aude nicio vorbă în tot autobuzul. Oftez. 1000 de lire amenda. Și aici n-ai cu cine te-nțelege.