…De la un timp, am observat că dezlegarea unei dileme sau “rezolvarea” unui stres se fac cu un singur dicton: Ieși din zona de confort!! “Să mori tu! “– mă aud răpunzând la asta, vocal, în gând sau în scris!

Dacă ăsta ar fi panaceul ( ieșirea din confort), fericirea ar lua forma noastră!…

Să mă fac înțeleasă: Sunt situații, contexte, timp în viață când trebuie sau ar fi bine sau n-avem încotro să ne părăsim confortul: când înțelegem că oricâte avantaje am avea dintr-o relație vraiște, un job bine plătit, o depresie, tot rău ne este!

Si atunci, facem eforturi să lăsăm în urmă (cu punct sau virgule) un om, o slujbă, o prietenie. Cumva, se conturează dorința schimbării, se aspectează motivația, simțim emoția disperării într-o intersecție a vieții. Pe baza lor, ar putea înflori ambiția, ar lucra voința. Mișcarea în alt sens, spre altă direcție. Acțiunea. Nu știi exact finalul, dar știi sigur că trebuie să faci mutarea, să-ți ieși din confort.

Si asta, da, ca orice creștere sau schimbare, e cu trecere prin suferință…

Dar să faci asta oricând, cu orice preț, la îndemnul oricărui “guru transformațional” sau a unei maculaturi ( pă net sau în print), mi se pare că-și bați joc de tine…..Mai bine, scoate ți ușa din balamale, ia-o în spate și pleacă cu ea pe stradă, ca Păcală! O să vezi că nu-i deloc confortabil!

Se- ntâmplă să ai perioade cu relații care par foarte liniștite, fără mari provocări sau un job care nu presupune carieră managerială.

Gândește-te ce prețuiești tu mai mult: liniștea sau provocarea.

Ia în calcul și beneficiile responsabilităților îndeplinite la serviciu: satisfacțiile competenței tale, emoția recunoștinței, contribuția…Desigur asta înseamnă să fii specialist în ceva.

Dacă visezi noaptea că fericirea ți se arată doar daca îți vei depăși zi de zi limitele ( atenție la cele nerealiste!), când te trezești îngheață pasul, ia cu apă și cu respirații profunde.

Întreabă- te: “Dacă ceva funcționează normal și mi se potrivește, de ce aș schimba? Fiindcă m-am plictisit? ( Nu confunda plictiseala cu rutina, rutina oferă stabilitate, calm, repere, bucurie).

Fiindcă mi se pare, comparativ, că am rămas în urmă?

Partea parșivă a competiției, întrecerii cu alții ( și nu cu tine) este sursă de frustrare și descurajare. Merită? Face sens pentru mine să caut altceva, să plec, să renunț, să mă (re)investesc ? M-ajută în evoluție? Putința mi-e mai mare ca dorința? Dorința e a mea sau e împrumutată?” …

Dacă da, atunci aplică-te! Dacă nu, reevaluează! Uneori, dacă nu faci ceea ce-ți place, e un semn că poate trebuie să-și placă ceea ce faci!

E adevărat că avem resurse nebănuite și limite până-n cer, dar cum ar fi să așteptăm obstacolele majore ca să le folosim? …

Dacă ești confuz, caută profesioniști care să te ghideze și să te însoțească. Ii găsești dacă știi unde să-i cauți.

Si, desigur, dacă nu vrei pastila efervescentă de ieșire din confort, instant, obligatoriu și fără să te întrebuințezi…

Să ții minte, uneori, poți doar să stai. Fără să ceri voie.